from Pexels Javon Swaby

O altă predică  realizată cu ChatGPT. Două lucruri trebuie reținute: 1. utilizarea ChatGPT-ului impune o specializare precedentă; 2. Să ști ce întrebări să-i adresezi. Pentru asta trebuie să ști unde vrei să ajungi. Interogația fundamentală rămâne următoarea: nu cumva avansul inteligenței artificiale presupune devansul inteligenței naturale? Dar să urmărim aportul robotului în serviciul retoricii și al homileticii creștine. Ce urmează este 70% aport uman, 30% aportul inteligenței artificiale. 

 

Providențele primului Crăciun

Luca: 2:1-7

Dragi frați și surori,

Astăzi, în pragul Crăciunului, vrem să reflectăm asupra unui eveniment cu o adâncă semnificație spirituală și istorică, un eveniment care a marcat nașterea Mântuitorului nostru, Isus Hristos. În această privință, aș dori să discut despre providențele primului crăciun, în speță despre cele trei purtări de grijă divine care au avut loc în acele vremuri: grija divină ca nașterea să fie în Betleem, grija pentru  reputația lui Iosif și grija divină pentru mântuirea noastră.

1. Grija ca nașterea să fie în Betleem

În primul rând, vom vorbi despre salvarea nașterii în Betleem. Aceasta nu a fost o întâmplare oarecare, ci un act divin care a folosit factori juridici și politici pentru a împlini planul lui Dumnezeu. Luca 2:1-4 ne spune că „în acele zile a ieșit un decret de la Cezar Augustus ca toată lumea să fie înregistrată”. Deși aceasta poate părea o decizie politică obișnuită, ea ascunde un plan divin mai adânc.

De fapt, pe lângă edictul imperial, Cezar Augustus, care ordona recensământul, au mai existat și alte două elemente juridice care au jucat un rol esențial: ordinul administrativ și măsura consuetudinii locale. La fel ca și în alte cazuri, de exemplu în Egipt, recensămintele cereau ca fiecare persoană să se întoarcă la locul strămoșesc pentru a fi înregistrată. În Egipt, în perioada Ptolemeilor, recensămintele cereau ca fiecare evreu să se întoarcă în orașul său de origine pentru a fi înscris în registre, iar acest lucru era valabil și în Palestina.

Mai mult, în Vechiul Testament, Legea Jubileului (Levitic 25:10, 13, 23-28) stipulează că pământul trebuie să se întoarcă la proprietarul său original la fiecare 50 de ani. Aceasta era o practică care afecta nu doar terenurile, ci și viața socială, și reflecta un principiu al restabilirii dreptății și echității. Astfel, recensământul ordonat de Cezar Augustus avea și un scop fiscal, dar și unul legat de restabilirea drepturilor istorice asupra terenurilor și familiilor. În acest context, Dumnezeu a folosit chiar puterea imperială pentru a aduce familia lui Iosif și Maria în Betleem, așa cum fusese profețit (Mica 5:2).

Iată cum Dumnezeu folosește autoritatea politică, tradițiile locale și chiar legi istorice pentru a împlini planul divin, demonstrând astfel că El este suveran asupra tuturor puterilor pământului.

2. Grija pentru reputația lui Iosif

În al doilea rând, salvarea prestigiului lui Iosif este o temă esențială în acest context. În acea perioadă, procesul căsătoriei evreiești avea două etape: logodna (erusin) și căsătoria propriu-zisă (nissuin). Logodna era un angajament solemn între două persoane, dar căsătoria nu era completă până la ceremonia finală. Maria și Iosif erau logodiți, iar Maria era însărcinată, dar nu se căsătoriseră încă. Într-o societate conservatoare, logodna și sarcina înainte de căsătorie ar fi fost privite ca un afront la adresa reputației unui bărbat și a unei femei.

În această situație, Iosif se află într-o dilemă morală: să rămână cu Maria, în ciuda aparențelor, sau să o părăsească pentru a nu fi văzut ca un bărbat care acceptă o astfel de „faptă rușinoasă”? Matei 1:19 ne spune că „Iosif, bărbatul ei, fiind un om neprihănit și nu voind să o facă de rușine, a hotărât s-o lase pe ascuns”. Totuși, Dumnezeu intervine printr-un înger în vis, oferindu-i lui Iosif soluția divină: „Nu te teme să o iei pe Maria ca soție, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” (Matei 1:20).

Providența lui Dumnezeu a lucrat astfel încât Iosif să accepte planul divin și să îmbrace încrederea în Maria, evitând rușinea socială. Mai mult, obligația de a merge în Betleem, printre străini, a avut un efect neașteptat: aceștia nu erau cunoscuți acolo, iar nașterea lui Isus s-a desfășurat într-un loc unde nu aveau de a face față prejudecăților sociale.

Astfel, prestigiul lui Iosif a fost salvat, iar providența a făcut ca familia lui să ajungă într-un loc în care nimeni nu putea ridica întrebări despre nașterea lui Isus.

3. Grija pentru mântuirea noastră

În al treilea rând, salvarea mântuirii este cea mai mare binecuvântare pe care o avem în acest eveniment. Luca 2:7 ne spune că „Maria a născut pe fiul ei, pe primul ei născut, și l-a înfășat și l-a pus în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de oaspeți”. Nașterea lui Isus în Betleem a fost, în esență, începutul mântuirii noastre. Dar mântuirea lui Isus nu a fost doar pentru El, ci și pentru noi, deoarece Dumnezeu a venit să ne salveze pe toți.

După nașterea lui Isus, fuga în Egipt a fost o altă salvare providențială. Îngerul i-a spus lui Iosif în vis să fugă în Egipt pentru a-l salva pe Isus de mâna lui Irod, care voia să-l omoare. Acest act de protecție a fost crucial pentru că a arătat că Dumnezeu nu numai că își protejează Fiul, dar și pe fiecare dintre noi. Matei 2:13-15 ne spune: „Ia-l pe prunc și pe mama Lui, și fugi în Egipt... căci Irod va căuta pruncul ca să-l omoare”.

Valoarea darurilor primite de la magi – aur, smirnă și tămâie – nu era doar simbolică, ci și practică. Aurul era un dar regal, smirna era un simbol al suferinței, iar tămâia era folosită pentru închinare, toate acestea având un înțeles adânc în misiunea lui Isus. Aceste daruri erau extrem de valoroase pentru acea perioadă, având capacitatea de a susține financiar familia în timpul fugii lor în Egipt.

În final, putem spune că Dumnezeu nu l-a salvat doar pe Hristos, ci și pe fiecare dintre noi. Salvarea noastră este garantată prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, care ne protejează de forțele răului și ne duce la împlinirea promisiunii Sale. „Căci prin Hristos suntem mântuiți, nu prin fapte, ci prin har” (Efeseni 2:8).

Iată că mântuirea nu se oprește la nașterea lui Isus, ci se extinde asupra întregii umanități, aducându-ne siguranță în fața răului și încredere în planul divin.

Pentru copii:

: Un pachet de la Dumnezeu

Era timpul Crăciunului într-un orășel mic din Norvegia, unde zăpada acoperea casele și străzile. Într-o cabană simplă de la marginea pădurii trăia o văduvă săracă, Ingrid, împreună cu fiul ei, Erik, în vârstă de zece ani. Băiatul era vesel și plin de viață, dar sănătatea lui se deteriorase de câteva luni. Medicii i-au spus mamei că Erik avea nevoie urgentă de un tratament costisitor, altfel viața lui era în pericol. Ingrid, cu inima zdrobită, își ridica rugăciunile către Dumnezeu, cerând ajutor, dar nu avea niciun mijloc de a obține banii necesari.

În ajunul Crăciunului, când frigul era pătrunzător, Ingrid a aprins ultima bucată de lemn din sobă. Nu mai aveau decât o bucată mică de pâine. Femeia și-a îmbrățișat fiul, promițându-i că Dumnezeu nu îi va abandona, chiar dacă nu știa cum ar putea veni ajutorul. Erik, cu ochii mari și senini, i-a spus:
— Mamă, sunt sigur că Dumnezeu ne va trimite un miracol.

În acea noapte, un bărbat își conducea sania prin pădure. Era un comerciant bogat, întorcându-se acasă cu daruri pentru familia lui. Vântul puternic l-a făcut să se abată de la drum și s-a rătăcit. Căutând un adăpost, a zărit lumina slabă din cabana lui Ingrid și a bătut la ușă. Femeia, cu inima bună, l-a primit înăuntru, oferindu-i căldura focului și ultima bucată de pâine.

Bărbatul a fost mișcat de generozitatea lor în mijlocul sărăciei. Înainte să plece a doua zi dimineață, a observat paliditatea lui Erik și a aflat povestea lor. Fără să le spună nimic, a promis că se va întoarce. În aceeași zi, s-a dus la cel mai bun doctor din oraș, plătind tratamentul necesar și trimițând alimente și bani pentru Ingrid.

Când sania a sosit cu darurile, Ingrid a căzut în genunchi, cu lacrimi curgând pe obraji. Fiul ei, zâmbind, a șoptit:
— Ți-am spus, mamă. Dumnezeu nu uită de noi.

Providența lui Dumnezeu s-a manifestat în generozitatea acelui străin, arătând că Dumnezeu poate folosi orice om sau circumstanță pentru a împlini planurile Sale.

Concluzie

Cele trei purtări divine de grijă - grija pentru nașterea Domnului în Betleem, grija pentru prestigiului lui Iosif și grija divină pentru mântuirea noastră - sunt o dovadă a providenței divine, a planului perfect al lui Dumnezeu care se împlinește chiar și prin cele mai mici detalii ale vieții noastre. Să ne bucurăm de aceste daruri ale mântuirii și să trăim în lumina lor, având încredere că Dumnezeu ne va ghida și pe noi, așa cum a făcut cu Maria, Iosif și Isus.

Amin.