picture of Kallesh, from Pexels

Carl. F. H. Henry, un distins teolog american, marchează în cartea sa Etica Creștină Elementară necesitatea eticii, precum și o paleta generoasă de perspective etice aflată la îndemâna omului contemporan.

Etica este perspectiva asupra chestiunii de a discerne între bine și rău, iar morala este catalogul pe două coloane a acțiunilor noastre, bune și rele. Altfel spus, etica este „google map-ul”, atât de uzitat astăzi, iar virajul la dreapta și cel la stânga de la linia drumului din localitate, constituie moralitatea.  

Henry diagnostichează o etică pe care o numește naturalism elementar. Aceasta este denotată de următoarele situații: „Omul de afaceri care decide că deşi onestitatea este cea mai bună politică comercială, dar care consideră totuşi că din când în când îi este permis să se îmbogăţească printr-o duplicitate ingenioasă; studentul din primul an care admite că notele sunt necesare pentru dovedirea capacităţilor sale dar care nu ezită să copieze câteodată, mai ales la examenele finale, omul de stat care violează deliberat un tratat sau un acord pentru a dobândi avantaje strategice în timp ce cultivă iluzia integrităţii sale - poate că aceşti agenţi nu au la baza concepţiei lor despre lume şi viaţă un naturalism sistematizat, dar ei resping totuşi natura ultimă a valorilor” (Henry, 2004, p. 22).

            Naturalismul este concepția care afirmă că toate fenomenele și evenimentele pot fi explicate în termeni de forțe și procese naturale, fără a se introduce în ecuație ființe și intervenții supranaturale. Sub acest aspect, criteriile etice derivă exclusiv din natura umană și principiile extrase din forțele naturale regulate, nu din revelația supranaturale sau autorități transcendentale. Pentru naturalistul nesistematic (elementar) etica este o opțiune ocazională (Henry, 2004, p. 23).

            Henry trece în revistă trei etici (sisteme, raționalități) antice naturaliste. 

 Sofismul

Descriere: Sofismul consideră că etica este o convenție socială, nu un set principii coborât din cer. Sofiștii au fost primii filosofi care au predat filosofia pe bani.

Principii: Dintre cei mai remarcați a fost Protagoras de la care ne-a rămas teza că principiile sunt convenții umane, asta deoarece „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Gorgias considera (agnosticismul absolut) că nu poate fi nimic cunoscut, Critias avansa ideea că sângele este esența și substratul sufletului (chimia minții este substanța gândirii), iar Protagoras reliefa considerația că adevărul este relativ (Henry, 2004, p. 24).

Critica creștină: Etica creștină contestă etica sofistă relativistă, afirmând în schimb existența unor valori morale absolute.

 Cirenaismul

Descriere: Cirenaismul a fost fondat de Aristip din Cirene, o colonie din Africa de Nord. Acesta a susținut teza că valoarea senzorială permanentă este „plăcerea subiectivă a momentului” (Henry, 2004, p. 25).

Principiul: Trăiește pentru prezent, nu te îngrijora de consecințe.

Critica Creștină: „unele plăceri atrag după sine o durere disproporționată” (Henry, 2004). Trebuie, prin urmare, considerată plăcerea de moment împreună cu responsabilitatea morală.

 Cinismul 

Descriere: Cinismul derivă din cuvântul kuon, care înseamnă câine. Viața de câine, în înțelegerea cinicilor, presupunea viața umană simplă, fără aspirații materiale, fără convenții sociale presante și înrobitoare. Motoul cinicilor era: „înapoi la natură” (Henry, 2004, p. 27). Antistene și Diogene din Sinope a fost exponentul de cinste al acestei filosofii.

Principiul: Autarhia (autosuficiența) și trăirea în conformitate cu natura.

Critica Creștină: Creștinismul neagă auto-izolarea, retragerea neproductivă din comunitate, și promovează caritatea, iubirea de semeni si sacrificiul pentru binele celuilalt.

Bibliografie:

Henry, Carl F. H. (2004). Etica Creștină Personală. Traducător: Agnes Dragomir. Oradea,

România: Editura Cartea Creștină.