Eclesiastul 4:4

Înteleptul de la Ierusalim mai observa ca temeiul muncii depuse cu efort si determinare si al iscusintei dobandite prin experienta si patos este constituit de „pizma unuia asupra altuia” (4:4). Invidia nu mobilizeaza doar unele din actiunile noastre, ci „orice munca ?i orice iscusinta.” Sa nu fie el mai bun decât mine, sa nu fie ea promovata pe postul pe care mi-l doresc, si asa se infiripa ciuda pentru altul, iar când nu se furiseaza rautatea instant si toxic în odaia inimii, atunci se angreneaza mecanismul egofil al conservarii care stârneste motivatia pentru o munca excesiva si bolnavicioasa, centrata pe sine si pretentioasa. Invidia transforma semenul în competitor, iar efortul personal într-un dispozitiv de auto-distrugere. Daca munca antrenata de invidie si expertiza mobilizata de naduf si ranchiuna ne pot îngenunchea sanatatea si intoxica relatiile atunci care sa fie sensul muncii si senificatia iscusintei? La ce buna munca daca promitându-ne bunuri ne ameninta sanatatea si ne pericliteaza comuniunea cu prietenii, familia si pacea din suflet? Eclesiatul este si de aceasta data direct si precis: „Si aceasta este o desertaciune si goana dupa vânt.” Niciodata nu vom reusi sa ne mentinem în vârf, chiar daca am muncit din rasputeri pentru a dobandi premiul. Sau chiar daca am ajuns acolo, nu ne vom putea mentine pentru multa vreme, deoarece intervin circumstantele se impune biologia, nu ramânem mereu tineri, si se reprofileaza obiectivele vietii. Si excelenta este un abur care piere. Asadar la ce ne ajuta invidia? Raspunsul se regaseste implicit în definitia înciudarii. Dar putem munci si altfel, poate fi, pasiunea pentru dobandirea excelentei, antrenata de altceva decat de genozia cronica si daunatoare? Daca regele filosof a scris cartea de fata din dragoste pentru informarea generatiei sale si inteleptirea celor care vin dupa el, atunci el a izbutit în lupta cu firea, iar noua ne prinde bine. Iata, asadar, dragostea, o alta scanteie care poate aprinde pasiunea pentru lucru si insufletirea pentru bine si încântator. Iubirea nu este nici nociva pentru relatii si nici distructiva pentru suflet. Iubirea nu este o desertaciune, nici goana dupa vant, ea edifica, da rezultate, încurajeaza pe altii, tamaduieste inimile si promoveaza reciprocitatea, comuniunea si gratitudinea! Rugaciune: Doamne, îmi plec genunchii cu smerire în fata prezentei Tale multumindu-Ti pentru învatatura radicala si directa a Eclesiastului, pentru lumina sfânta în care m-ai ajutat sa vad natura nociva a geloziei si-a urii, iarta-ma pentru spiritul de întrecere, pentru dorinta de a prevala în comunitatea sfintilor, pentru întâietatea pe care am nutrit-o ca Diotref odinioara si pune inima mea dragoste pentru Tine, pentru semeni, si dorinta de a fi o binecuvantare, Amin!