Photo by Ian Beckley, from Pexels

 

Textul biblic: 1 Corintein 15

Primii soli ai învierii au fost femeile din proximitatea lui Isus Hristos. Onestitatea necenzurată a evangheliștilor le remarcă. Abia retorica lui Pavel, conștiența sa că se adresează minții grecești îl face să le omită de pe lista solilor învierii, din 1 Corinteni 15, însă acest fapt poate fi justificat prin faptul că lista lui Pavel este și așa foarte generoasă și surprinzătoare.

 

1.     Importantă pentru toți

 

a.     Pentru sceptici

-       Pavel folosește logica aristoteliană (Aristotel, 384-322, î.Hr.) a termenilor (A nu este non-A) și cea stoică a propozițiilor categorice (dacă P, atunci Q, vezi Crisipus, 279-206 î.Hr., discipolul lui Cleantes, 330-230 î.Hr., acesta din urmă a fost, foarte probabil, citat de Apostol in Faptele Apostolilor 17):  

·      Obiecția scepticilor în forma Modus Ponens

o   „Dacă nu este o înviere a morților, atunci nici Hristos n-a înviat” (15:13)

o   „Nu este o înviere a morților” (15:12).

o   Deci, Hristos n-a înviat

·      Răspunsul lui Pavel în forma Modus Tollens

o   „Dacă nu este o înviere a morților, atunci nici Hristos n-a înviat” (15:13)

o   „Hristos a înviat” (15:4)

o   Deci, morții înviază, „toți vor învia în Hristos, vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.” (15:22, 26).

-       Pavel nu a cunoscut, desigur, fizica cuantică, pentru a deduce teza învierii morților. Una din comportamentelor particulelor subatomice este „împletirea cuantică”. Aceasta confirmă faptul că la dezintegrarea unui proton în două părți modificarea unei particule conduce la modificarea stării celeilalte, indiferent cât de departe se află una de cealaltă. Olandezii de la Universitatea Tehnică din Delft au distanțat două particule la o distanță de 1,3 km și au remarcat faptul că una „știe” de caracteristicile celeilalte (Moll, et al., 2016). Cercetătorii chinezi au separat două particule de fotoni la o distanță de 4600 km, și au constatat că aceste particule păstrează legătura și se informează una pe cealaltă cu o viteză inimaginabilă (Chan et al. 2021). Daca așa stau lucrurile la nivel cuantic, atunci și particulele dezintegrate ale corpurilor noastre păstrează legătura, știind și informându-se una pe alta (McFadden, Al-Khalili, 2014). Prin urmare nu ar fi implauzibil ca la o chemare a reintegrării, în ziua învierii, acestea să răspundă ad hoc regrupându-se în forma originară.

b.     Pentru optimiști

-       Apostolul Pavel folosește o tehnică retorică prin care compară învierea cu grăuntele aruncat în pământ. Această tehnică se numește analogia. Așa cum grăuntele care se dezintegrează pentru a da naștere unei plante care debutează cu un mugur de viață, „așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire, și învie în neputrezire; este semănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputință și învie în putere.” (15.42)

-       Christos a înviat, de Costache Ioanid

Fragment:

„A-nviat si da viata tuturor ce vin la Dansul,
sa se roage cu cainta pana-i podideste plansul.
tuturor ce-si plang pacatul si cer viata, mangaiere,
pentru toti El are dreptul sa imparta gratiere.

Tuturor ce se vor naste inca in credinta vie,
le da dreptul la acel "Paste" cand toti mortii-or sa invie.
N-a vazut vreodata lumea, nici strajerii, nici Iudeea,
nici n-a pomenit pamantul o-nviere ca aceea!”

 

Dostoevsky in „Frații Karamazov” spune că „invierea nu este o negare a vieții, ci o confirmare a ei”. Adică moarte nu este un capăt de drum, ci doare o punte de trecere.

 

2.     Confirmată de martiri (harta unor conștiințe)

a.     Chifa: a fost crucificat la Roma in anul 64, d. Hr.

b.     Cei unsprezece: Andrei a fost martirizat în Grecia, Iacov la Ierusalim, Filip în Grecia, Bartolomeu în Armenia, Toma în India, Matei în Etiopia, Tadeu în Mesopotamia, Iacov fiul Alfeu lapidat în Ierusalim, Simon Zilotul în Persia.

c.     „Peste cinci sute de frați”

               „Acești martori oculari timpurii erau pe deplin conștienți de faptul că mărturia lor îi va pune în pericol, dar au înțeles că aceasta este mai degrabă consecința rolului lor de martori oculari, decât scopul. De aceea au încercat să evite moartea cât mai mult timp posibil. Deși poate fi adevărat că generațiile ulterioare de credincioși au vrut să-i imite pe apostoli printr-un act de martiriu, acesta nu a fost cazul apostolilor înșiși. . . .Pe măsură ce examinez motivele și consecințele legate de mărturia apostolilor, continuu să susțin că martiriul lor este una dintre cele mai puternice dovezi legate de adevărul mărturiei lor. Gândiți-vă un minut: doisprezece martori oculari desemnați au călătorit în lumea cunoscută pentru a depune mărturie despre Înviere. Nici unul dintre ei nu și-a retractat mărturia. Nici unul dintre ei nu a trăit mai mult din cauza mărturiei lor. Nici unul nu a beneficiat financiar sau relațional. Oamenii ăștia erau fie nebuni, fie hotărâți, nebuni sau siguri de ce au văzut. Pe măsură ce se apropie Paștele, este timpul să luăm în serios mărturia apostolilor.” (Wallace, 2017). 

Dragostea de viață este mai mare decât orice. Numai atunci omul renunță la viață când întâlnește o altă iubire, dar nu o iubire întemeiată pe minciună, ci una reală, ancorată în adevăr.

            Maria Filipoiu, poetă și jurnalistă creștină, exprimă acest lucru în poezia „Când Ștefan e Sărbătoare”.

 

„Iar când soarta îi aleargă 
Prin vremuri fără speranță, 
Vor afla că cea mai dragă 
Este dragostea de viață.”

 

         Ucenicii prin renunțarea la viața lor, au făcut dovada că au găsit ceva în care să-și bazeze speranța, iar acest ceva este învierea lui Hristos.

Romanul      „Ben Hur”, de Lew Wallace, relatează cum lui Ben Hur, un nobil evreu, i se face o mare nedreptate ajungând la galere. El își propune răzbunarea neîntârziată a familiei sale distruse de insensibilitatea și inechitatea soldaților romani. El se întâlnește cu Isus care-i schimbă perspectiva asupra vieții. Ulterior are loc re-întâlnirea cu Messala, prietenul său din copilărie, care devenise între timp guvernator roman. Messala îi cere să renunțe la admirația și credința sa în Isus. El refuză. Privind la faptul că ucenicii lui Isus îi răspândesc mesajul în întreaga lume riscând propria execuție la moarte, ajunge la concluzia că Isus trebuie să fi înviat, altfel cum să se poată explica zelul lor care sfidează moartea care le bătea la ușă.

 

3.     Fondatoare de credințe

a.     Propovăduirea: „dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică” (15:13). Propovăduirea bisericii are toate cele trei criterii, Logos (cunoaștere), Ethos (viață întemeiată etic) și Patos (motivație emoțională). Victor Hugo, în romanul „Mizerabilii”, ni-l descrie pe Jean Valjean care este închis pentru furt. După 19 ani, reușește să fuga din detenție. Ulterior îl întâlnește pe episcopul Bienvenu pe care-l fură, însă este prins, dar episcopul îl iartă. Acest gest îi schimbă viața lui Valjean. Trăirea are ecoul predicii de pe munte. Viața lui Hristos și moartea lui ne-a schimbat viața, iar viața noastră schimbă optica lumii. Care este mesajul propovăduirii? Ce face ca propovăduirea să fie atât de specială și necesară? Apostolul Pavel subliniază următoarele: „Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredințat slujba împăcării” (2 Cor. 5:17-18).

b.     Credința. Credința este în Hristos „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară . . . .” (Ioan 3:16).  „Isus i-a zis: «Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi»” (Ioan 11:25). În Matei 16:21, de pildă, Domnul Isus anticipează propria Sa moarte și înviere. Dacă nu a înviat Hristos, atunci „zadarnică este și credința voastră”. Însă Pavel confirmă învierea cu propria sa viață, prin urmare se impune să credem în baza mărturiilor lui și a atâtor altora pe care apostolul îi menționează. Prin urmare „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit” (Romani 10:9). Am fost impresionat de sora Dorina, pe care am vizitat-o împreună cu soția, știind că tatăl ei este pe patul morții. Am fost surprins să văd că deși este lipsită de darurile pe care ci mai mulți oameni le-au primit nativ de la Dumnezeu ea are grijă de tatăl ei. Am găsit în casa lor o curățenie impecabilă, aș zice. Cunoscându-i seriozitatea cu care își duce credința mi-am explicat devotamentul ei față de propriul părinte. Mai are un frate, dar numai Dorina se ocupă de starea precară a tatălui ei aflat în ultimele lui zile de viață.

c.     Iertarea păcatelor.  „Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin numele Lui, iertarea păcatelor” (FA 10:43).

 

4.     Aducătoare de nădejde.  

„Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!” (15:19). Învierea ne aduce mult mai mult decât viața aceasta. Noi trăim nu numai pentru acum, ci și pentru o patrie cerească. Eroii credinței, din Evrei 11, „doreau o patrie mai buună, adică o patrie cerească” (evr. 11:16).

            Piatra lunii, este argintie sau albăstrui închis, dar dacă este pusa în direcția potrivită a luminii, aceasta strălucește ca un diamant. Așa este și viața noastră, întunecată și închisă din pricina durerilor care nu trec pe lângă noi, ci ne lovesc din plin, dar dacă ne privim viața astfel încât s-o privim în lumina învierii, totul capătă sens și strălucire, ca strălucirea unui diamant șlefuit.

 

 

 

Bibliografie:

1.     Biblia Cornilescu

2.     Moll, P., Nair, N., Helm, T. et al. (2016) Transport evidence for Fermi-arc-mediated chirality transfer in the Dirac semimetal Cd₃As₂. Nature 535, 266–270. https://doi.org/10.1038/nature18276.

3.     Chen, YA., Zhang, Q., Chen, TY. et al. (2021) „An integrated space-to-ground quantum communication network over 4,600 kilometres.” Nature 589, 214–219. https://doi.org/10.1038/s41586-020-03093-8.

4.     McFadden, Johnjoe & Jim Al-Khalili. (2014). Life on Edge, The Coming of Age of Quantum Biology, Electronic Edition. New York: Crown Publishers.

5.     Wallace, Warner j. (2017). „Did the Apostles Lie So They Could Die As Martyrs?”. Cold-Case Christianity. Published July 28, 2017. https://coldcasechristianity.com/writings/did-the-apostles-lie-so-they-could-die-as-martyrs-repost/.