Eclesiastul 2:4-11

Fericirea este generata de lucrurile care o anima. Aceasta simpla ecua?ie îi domina gânditorului rege energiile, actiunile si agenda politica personala. El gandeste cantitativ si sistematic. De ce are nevoie, omul, în primul rând? Filosoful este pragmatic: de casa si masa! Asta ne aduce aminte de piramida lui Abraham Maslow, si el un evreu descendent al unei familii emigrate din Kiev. Bun, dar de ce nu numai de una, de ce de mai multe: „mi-am zidit case . . . .” De ce nu-i suficienta o vie, o gradina, o livada de pomi, o cireada de boi sau o turma de oi, de ce-i i-au trebuit mai multe? Deoarece, pe de-o parte, înteleptul de la Ierusalim, nu este numai orientat catre consecinte, ci este si potentat, îi da mana sa faca lucruri la scara mare (2:4), iar pe de alta parte, tocmai „lucrurile mari” îi asigura maretia, respectul din partea altora si încrederea în sine. De ce mai are nevoie regele întelept? De forta de munca, de robi si roabe, de moneda proprie si valuta de schimb, de argint si de aur, dar si de familie, arta, muzica si cultura. Iar acestea trebuiau multiplicate îndeajuns de mult încat puterea si gloria lui sa nu aiba corespondent in trecutul recent al lui Israel: „mai mult decat toti cei ce fusesera inainte de mine in Ierusalim” (2:7). Acestea aveau menirea de a-l scoate înafara sirului si de a-i fixa numele pe podiumul exceptionalitatii si geniului, pentru totdeauna. Ca nu doar posesiunile, ci si excelenta si gloria îl fac pe om fericit. Dar cat de mult tin acestea? Aceasta este o întrebarea asupra careia cumpaneste înteleptul in final. Constatarile nu sunt incurajatoare. Casele se deterioreaza imediat dupa inaugurare, zugraveala se invecheste, tencuiala cade si isi schiba culoarea, apa si vantul ii ameninta dainuirea, iar noile materiale si proiectele arhitecturale novatoare surclaseaza designul casei care devine, mai devrem sau mai tarziu, din alta epoca si neinteresant. Gradinile sunt asaltate de boli, livezile sufera din pricina daunatorilor, daca nu sunt ingrijite. Dar toate costa. Iar daca nu ai banii si oamenii potriviti, vremuri prielnice ?i circumstante sociale benefice, totul se darama ca un castel de nisip luat de valul de la malul marii. Si, mai ales, daca nici sanatatea nu ne mai ajuta, cine se va îngriji de toate acestea? Legea entropiei se aplica fara sensibilitate si fara deosebire iazurilor stravezii si copacilor falnici, si nimic nu ramane cum fusese odinioara. Iar atunci, la ce folos toata truda aceasta? Filosoful rege, este obiectiv, scrupulos, dar si onest si dezamagit: „cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem si la truda cu care le facusem, am vazut ca în toate este numai desertaciune si goana dupa vânt, si ca nimic nu este trainic sub soare” (2:11). Deceptionarea Eclesiastului deriva din constatarea ca nici un lucru nu dureaza, iar daca fericirea noastra depinde de acestea, atunci fericirea însasi este pieritoare. Ce avem de facut? Avem doar doua optiuni: fie renuntam la nazuinta de a dobandi fericirea, fie o cautam in alta parte revizuindu-ne paradigma si viata. Eclesiatul ne va sugera varianta a doua: „Aduti aminte de Facatorul tau . . . .” (12:1). El este sursa tuturor bunurilor si bunatatilor, iar El este vesnic. Nu-l pretuim pe Dumnezeu pentru ce ne da, ci-l iubim pentru ca ne-a daruit viata, asa cum nu-i iubim pe parinti pentru ca ne-au hranit, îi pretuim pentru ca sunt parintii nostrii, iar noi le apartinem!