picture by Berkle Arable, from Pexels

În Vechiul Testament (Tanak, în luctura ebraică) există atât referințe privitoare la interdicția divină prin care este incriminată acțiunea de a ucide, însă există și dispoziții dumnezeiești care reclamă ucidere. Iată: „Să nu ucizi!”: Exod 23:7, Deuteronom 27:25, Proverbe 17:15, Psalm 94:21, Exod 20:13, Levetic 24:19-22, Proverbe 6:16-19.  „Să ucizi!”: Numeri 21:2-3, Deuteronom 20:17, Iosua 6:17, 21, 1 Samuel 15.

De ce oare Dumnezeu pretinde uciderea în timp ce, în alte texte, El o suprimă imperios?

Immanuel Kant în lucrarea „The Perpetual Peace: A Philosophical Sketch” (Kant, 2006), invocă situațiile în care dezideratul acesta, profund uman, poate deveni o realitate. Henry Kissinger, sintetizează în doar câteva cuvinte schița de pace a lui Kant: „În eseul  său ‚Perpetual Peace,’ filosoful Immanuel Kant a argumentat în favoarea ideii că pacea permanentă va apărea în lume într-una din două modalități: Prin înțelepciune umană sau prin conflicte și catastrofe de o așa magnitudine încât acestea să nu lase umanității nicio altă opțiune” (Kissinger, 2011, p. 759).

A doua cale poate fi, în fapt, rațiunea divină pentru care Dumnezeu pretinde războiul. El a propus poporului să clădească pacea prin uzul rațiunii, al sapienței și conștiinței, din păcate, rațiunea se dovedise absentă cu desăvârșire din coșul zilnic al generațiilor primului exil și al descendenților lor. Planul „2” a rămas ultima opțiune. A doua modalitate de construire a păcii este, paradoxal, cea a războiului („i-a lăsat pradă minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite,” Romani 1:28), cea a conflictelor și a catastrofelor asistate de tragedii de mărime stelară, numai acestea puteau aresta atenția și mobiliza conștiința poporului sanguinar și incorigibil, numai ele le puteau antrena inima să înțeleagă că războiul nu este o soluție, că răul are portanța de a se multiplica exponențial și de a face ravagii regretabile și ireversibile și că, în schimbul lui, este mai bună pacea!

Solicitarea de către Dumnezeu a utilizarii armelor, este o cale alternativă (pedagogică) de a induce poporului dezgustul pentru război și, ulterior, opțiunea pentru pace.

Bibliografie:

Kissinger, Henry. (2011) On China. New York, The Penguin Press. Electronic Edition.   

Kant, Immanuel. (2006) Toward Perpetual Peace and Other Writings on Politics, Peace, and History. Edited Pauline Kleingeld. Translated by David L. Colclasure with essays by Jeremy Wldron, Michael W. Doyle, Allen W. Wood. New Haven and London: Yale University Press.