Tara Winstead from Pexels

Câștigătorul premiului Nobel, Alex Carrel, a fost convins de rolul terapeutic, dar condiționat, al rugăciunii.  

               El a pornit de la premisa interdependenței dintre minte și trup arătând următoarele: „De fapt, întregul corp ne apare ca fiind substratul energiilor mentale și spirituale. Gândul este atât produsul glandelor endocrine, cât și al cortexului cerebral . . . Omul gândește, inventează, iubește, suferă, admiră și se roagă atât cu creierul, cât și cu organele sale” (Carrel, 1939, p. 109).

               Atunci când mintea noastră nu este împrăștiată, spune omul de știință, ci, dimpotrivă, este orientată către o finalitate precisă, aceasta furnizează omului o profundă pace interioară: „Când activitatea noastră este orientată către un scop precis, funcțiile noastre mentale și organice devin complet armonizate. Unificarea dorințelor și îndreptarea minții spre singur scop, produc un fel de pace interioară. Omul se integrează prin meditație, la fel ca prin acțiune. Dar nu trebuie să se mulțumească să contemple frumusețea oceanului, a munților și a norilor, capodoperele artiștilor și ale poeților, construcțiile maiestuoase ale gândirii filozofice, formulele matematice care exprimă legile naturale. El trebuie să fie, de asemenea, sufletul care se străduiește să atingă un ideal moral, caută lumină în întunericul acestei lumi, merge înainte pe calea mistică și renunță la sine pentru a înțelege substratul invizibil al universului. . . Dar atunci când activitățile psihologice devin mai intense și specializate, ele pot provoca anumite tulburări ale sănătății . . . De asemenea, se pare că anumite stări de conștiință determină adevărate schimbări patologice” (Carrel, 1939, p. 111).

               Trebuie remarcată sublinierea lui Carrel, potrivit căreia stările noastre sufletești pot produce boli cronice și tone de suferință fizică. Dar și reversul acestei ecuații este la fel de real și semnificativ. Stările de bine interioare pot genera vindecarea.

               Terapia prin rugăciune este o realitate, dar expresia ei concretă are loc numai în anumite condiții.

               Despre rugăciune, Carrel, vorbește astfel: “Anumite activități spirituale pot provoca modificări anatomice și funcționale ale țesuturilor și organelor. Aceste fenomene organice se observă în diverse împrejurări, printre acestea fiind și starea de rugăciune. Rugăciunea trebuie înțeleasă nu ca o simplă recitare mecanică a formulelor, ci ca o înălțare mistică, o absorbție a conștiinței în contemplarea unui principiu care pătrunde și transcende lumea noastră. O astfel de stare psihologică nu este intelectuală. Este de neînțeles pentru filosofi și oameni de știință și inaccesibilă acestora. Dar cei simpli par să-l simtă pe Dumnezeu la fel de ușor precum căldura soarelui sau bunătatea unui prieten. Rugăciunea care este urmată de efecte organice este de natură specială. În primul rând, aceasta este complet dezinteresată. Omul se oferă lui Dumnezeu. El stă înaintea Lui ca pânza în fața pictorului sau marmura în fața sculptorului. În același timp, el cere harul Său, își expune nevoile și pe cele ale fraților săi în suferință” (Carrel, 1939, p. 112).

               Cât despre specificul moral al persoanei care devine beneficiarul fericit al miracolului mediat de rugăciune, laureatul Nobel, subliniază următoarele: “în general, pacientul care este vindecat nu se roagă pentru el însuși, ci pentru altul. Un astfel de tip de rugăciune necesită renunțare completă - adică o formă mai înaltă de asceză. Cei modesti, ignoranții și săracii sunt mai capabili de această lepădare de sine decât cei bogați și intelectuali. Când are astfel de caracteristici, rugăciunea poate pune în mișcare un fenomen ciudat, miracolul” (Carrel, 1939, p. 112).

               Carrel face trimitere la evidențe înregistrate de Biroul Medical din Lourdes: „Cele mai importante cazuri de vindecare miraculoasă au fost înregistrate de Biroul Medical din Lourdes. Concepția noastră actuală despre influența rugăciunii asupra leziunilor patologice se bazează pe observarea pacienților care s-au vindecat aproape instantaneu de diferite afecțiuni, cum ar fi tuberculoza peritoneală, abcese reci, osteită, răni supurate, lupus, cancer etc. vindecarea se schimbă puțin de la un individ la altul. Adesea, o durere acută. Apoi o senzație bruscă de vindecare. În câteva secunde, câteva minute, cel mult câteva ore, rănile se cicatrizează, simptomele patologice dispar, pofta de mâncare revine. Uneori, tulburările funcționale dispar înainte ca leziunile anatomice să fie reparate. Deformarile scheletice ale bolii Pott, glandele canceroase, pot persista înca la doua-trei zile dupa vindecarea leziunilor principale. Miracolul se caracterizează în principal printr-o accelerare extremă a proceselor de reparare organică. Fără îndoială că rata de cicatrizare a defectelor anatomice este mult mai mare decât cea normală. Singura condiție indispensabilă pentru producerea fenomenului este rugăciunea” (Carrel, 1030, p. 113).

               Conexiunea dintre organic și psihologic evidențiată de funcția vindecătoare a rugăciunii este încă absconsă, susține Carrel, pentru că, iată: “nu este nevoie ca pacientul însuși să se roage și nici măcar să aibă vreo credință religioasă. Este suficient ca cineva din jurul lui să fie într-o stare de rugăciune. Astfel de fapte au o semnificație profundă. Ele arată realitatea unor relaţii, de natură încă necunoscută, între procesele psihologice şi cele organice” (Carrel, 1939, p. 113).  

               De ce nu beneficiază și omul modern de terapia prin rugăciune? Răspunsul lui Carrel este clar, lipsa credinței: „după marele impuls al științei din secolul al XIX-lea, o astfel de credință a dispărut complet. Se admitea în general, nu numai că miracolele nu existau, dar nu puteau exista. Așa cum legile termodinamicii fac imposibilă mișcarea perpetuă, legile fiziologice se opun miracolelor. Aceasta este încă atitudinea majorității fiziologilor și a medicilor” (Carrel, 1939, p. 112).  

Bibliografie:

Carrel, Alexis. (1939). Man, The Unknown. New York: Harpers and Brothers. Electronic Format.