Nathan Cowley, picture from Pexels

        Știm cum este să trăim presiunea tensiunii dintre a face ceea ce este urgent și a nu lăsa nefăcute lucrurile importante. Mai mereu ne grăbim să îndeplinim lucrurile urgente. Dar ce facem cu cele importante: aprofundarea relației cu Dumnezeu, fructificarea relației cu familia și explorarea dezvoltării personale (relația cu sinele). 

       Tradiția iudeo-creștină a oferit civilizației noastre cele mai marcante trei repere temporale de soluționare a dialecticii dintre urgent și important. Iată care sunt, Datorită acestor repere știm când șic um să ne oprim: 

1.     Geneza împarte timpul! Geneza tranșează lunile: cele șapte zile ale creației au potențialul de a stabili ritmul săptămânal al vieții și respirația temporală a activităților noastre obișnuite. Datorită Genezei știm când trebuie să ne oprim și când s-o luam de la capăt. Datorită Genezei știm că orice lucru urgent poate fi luat de unde l-am lăsat, că mai există o șansă, că mai există o zi, și încă una, și încă o săptămână. Și că lucrul suspendat poate fi abordat cu noi energii după o odihnă bine gestionată.  

2.     Sabatul inventează timpul sfânt. Ziua de odihnă ne extrage din cotidianul presant și introduce aula sacră și antifonată a timpului de calitate unde prevalează pacea, detașarea de urgent și precipitat. În Sabat evreul se apleca asupra Torei, a păcii din suflet, asupra relațiilor cu cei dragi și a legăturii energizante cu Dumnezeu. Datorită celei de-a șaptea zi știm că trebuie să spunem STOP cotidianului și să dăm curs spiritualului.

3.     Duminica îl reflectă pe Cel Preasfânt: ziua învierii Domnului Isus Hristos aduce spiritualul în cotidian, pacea în mijlocul furtunii, biruința în toiul luptei! Moarte este biruită, iertarea divină este  efectuată, victoria asupra întunericului este repurtată, iar transferul nostru în împărăția iubirii este înfăptuită. Dar de cine? De Cel Înviat! Duminica este ziua jertfei de mulțumire, ziua închinării cu recunoștință, ziua reconfirmării apartenenței de Isus, de Dumnezeu. Este ziua cu adresă certă, demers nedeviat și destinație nealterată: Isus Hristos. Duminica ne apropie de Domnul! Or, asta este cu adevărat important!

 Geneza împarte timpul profan, Sabatul inventează timpul sfânt, iar Duminica (ziua în care a înviat Hristos) reflectă Persoana Sântă!