Psalmul 90, image by Nicole Michalou from Pexels

Cântarea lui Moise (Ps. 90) subliniaza cateva elemente de teologie antropologica: cauza eficienta a mortii (90:1-8), cauza finala a acesteia (90:9-12) si importanta rugaciunii omului muritor (13:17). Cu ajutorul lor putem sti ce ne învata tarâna, ce ne spun anii si ce ne arata profetul. CE NE ÎNVATA TARÂNA? Dupa ce profetul evoca vulnerabilitatea omului si nevoia acestuia de adapost (90:1) el ne comunica eufemistic prin sintagma „întoarcerea în tarâna” caracterul entropic al omului, în speta iminenta mortii sale. Moartea omului este implacabila, este decisa de Dumnezeu (90:3) si survine ca o „mistuire” (90:7), iar mistuirea este este actualizare unei sentinte. Dar de ce aceasta sentinta, de ce se mânie Dumnezeu? Raspunsul este explicit: nelegiuirile noastre si pacatele ocultate cu buna stiinta (90:8). Asadar, fenomenul inevitabil al entropiei noastre biologice se datoreaza unei cauze spirituale. Pacatele sunt aceasta cauza, iar ele sunt o eroare comisa in raport cu Dumnezeu. Putem gresi litera unui cuvânt, putem gresi când pronuntam numele unei cunostinte - si ce neplacut este sentimentul acesta! - dar dintre toate greselile, cea mai grava este greseala fata de Dumnezeu! Aceasta greseala aduce cu sine moartea. O turma si pastorul ei nu piere daca o oaie se îndeparteaza de staul, dar o oaie se prapadeste daca se rataceste de pastorul ei. Tot asa, Domnul ramâne Dumnezeu chiar daca noi ne îndepartam de El, dar noi ne mistuim daca ne îndepartam de Domnul! CE NE SPUN ANII? Ei ne spun ca via?a se deruleaza cu celeritate. Sunetul unei explozii de artificii parcurge un kilometru în câteva secunde. Tot asa viata omului expira în graba (90:9). În al doilea rând, anii ne mai spun nu sunt greu de contabilizat, sunt un numar din doua cifre, 70 sau 80 (90:10), anii vietii unui om nu sunt astronomici, ci vesnicia care-i succede. Anii sunt ca piperul pe vremea voievodatelor sau ca aurul, pretiosi si putini. Iar, în al treilea rând, acestia sunt încarcati cu suferinta, „în timpul lor nu este decât truda si durere” (90:10). CE NE ARATA PROFETUL? Profetul inoculeaza speranta cu un optimism si încredere neasteptata. Anii nostri, putini si îngreunati de necaz cum sunt, pot fi podiditi de bucurie daca Dumnezeu ne satura zilnic cu bunatatea lui (90:14). Cu aceasta nazuinta profetul se roaga (90:13), invoca mila (90:13b) si cere putere pentru sine si popor (90:17). Dar cum raspunde Dumnezeu? Dumnezeu va urma sa raspunda acestei rugaciuni prin Hristos, care va ridica povara apasatoare a pacatelor si va prelungi la nesfârsit viata celui ce crede. În concluzie, Hristos este expresia deplina a bunatatii nemarginite cu care Dumnezeu ne umple mereu inima insetata dupa fericire.