photo by Ahmed, from Pexels

După ce Herodot din Halicarnassus relatase despre războiul dintre greci și perși, de la începutul secolului 5. î. Hr., iar Hecataeus din Milet și Hellanicus din Lesbos scriseseră despre lumea mediteraneană, respectiv despre mitologie, Tucidide (460-400 î.Hr.), un aristocrat atenian și general al armata grecilor, un admirator al lui Pericle, intuind amploarea pe care urmă s-o aibă tensiunile dintre greci și vitejii spartani, a scris despre Războiul Peloponezian (Hammond, 2009). Tucidide își asumase rolul de cronicar încă din zorii acestui conflict, anul 431 î.Hr. Lucrarea lui Tucidide, spre deosebire de istoria lui Herodot, este marcată de detalii lămuritoare, dar deblocată de aluzii religioase și reflexe literare spiritualiste.

            Dar ce este capcana lui Tucidide? Ei bine, Graham Allison, profesor și director al Centrului Belfer aparținând de Harvard Kenedy School, construiește termenul de capcană a lui Tucidide. Prin acest termen Allison atrage atenția supra pericolului războiului generat de împrejurarea istorică, greu de traversat, caracterizată situația geopolitică în care „o putere în ascensiune rivalizează cu o putere conducătoare” (Graham, 2015). Când pe scena istoriei se profilează o astfel de împrejurare, remarcă Allison, părțile beligerante au atât de puține șanse să evite un război încât probabilitatea aprinderii lui este mare. De aceea metafora capcanei se dovedește a fi bine aleasă.

            Într-o împrejurare ca aceasta s-au regăsit Sparta, o putere terestră și Atena, o forță navală. Încă de pe vremea guvernării Atenei de Temistocle se creaseră animozități și chiar rivalități între cele două mari puteri regionale, Sparta, care în termenii lui Allison, era o forță conducătoare, și Atena, care era una în ascensiune (Hammond, 2009, p. xii). Izbucnirea războiului dintre Sparta, lidera alianței peloponeziene, și Grecia, a debutat cu războiul dintre Corcyra și Corint. Prima a cerut ajutorul Atenei în 433 (de fapt ambele au apelat de la început la Atena, însă Corintul nu a coincis cu strategia politica momentană a grecilor), iar cea de-a doua a implorat disperată, într-un final, ajutorul Spartei. Astfel, în 432 atât Sparta, cât și Liga Peloponesiană, au intrat în război. Războiul nu mai putea fi evitat. „Tucidide insistă de trei ori asupra faptului că ceea ce i-a convins pe spartani [să intre în război, n. trad.] a fost frica de puterea Atenei” (Hammond, 2009, p. xiv).

            Allison identifică 16 cazuri celebre din istorie care corespund capcanei lui Tucidide (vezi fig. 1).

Fig. 1. (Allison, 2015).

Din cele 16 cazuri numai în patru s-a putut evita războiul. Analiza lui Allison privește în mod special tensiunile dintre USA și China. 

            Acum pe scena istoriei recente est-europene s-au reaprins tensiunile dintre SUA, lidera Alianței Nord-Atlantice și Rusia. În perioada 1940-1980, prima era puterea conducătoare, iar a doua una în ascensiune. SUA își apără astăzi statutul de lider mondial și o face ca lider al celei mai puternice alianțe militare din care face parte și România, iar Rusia, asociată, acum, economic și politic, cu China, dorește redobândirea influenței geopolitice. Ucraina este în acest moment agresată militar și sîngerează. NATO trimite arsenal militar ucrainienilor. Kremlinul invocă retorica nucleară. Ce vom face acum? Vom reuși să ne salvăm din capcana lui Tucidide?  

Bibliografie:

1.     Allison, Graham. (september 15, 2015). „The Thucydides Trap: Ar the U.S. and China Headed for War?”. The Atlantic. Accesat în 28. 02. 23. https://www.theatlantic.com/international/archive/2015/09/united-states-china-war-thucydides-trap/406756/.

Hammond, Martin, translator. (2009). Thucydides, The Peloponnesian War. With and Introduction and Notes