"Cele șapte păcate de moarte" Hieronymus Bosch from Wikipedia

Păcatul care nu se iartă are două fețe, ca o monedă (credința neîntemeiată și necredința, vezi Burdujan, 2023). Prima față a acestui păcat este faptul de a crede că deși păcătuim în adins, Dumnezeu va trece cu vederea și ne va ierta oricum. Un copil sărac a auzit de la cineva că Dumnezeu este bun, așa că s-a rugat să primească în dar o bicicletă. Dar n-a primit. Apoi a auzit că Dumnezeu este iertător, prin urmare s-a dus și a furat una. Vezi Romani 6:1-15 și Iuda 1:4!

A doua față a păcatului care nu se iartă este păcatul de a nu crede că Dumnezeu iartă păcatul penitentului. O altă legendă urbană este despre fizicianul Niels Bohr, fizician renumit, preocupat de fizica cuantică. Odată un prieten a zărit o potcoavă de cal pe biroul lui și l-a întrebat: De ce păstrezi aici această potcoavă, crezi că-ți aduce noroc? Nu, a răspuns Niels, dar se zice că și dacă nu crezi tot îți aduce noroc. Uneori avem o credință vagă despre ceva, și ne mulțumim cu acest fel de credință.

 O persoană care se căiește de păcatele sale regretă atât păcatele comise (2 Sam. 24:10), cât și păcatele pe care nu le-a sesizat ori pe care le-a uitat (Psalmi 19:12). Chiar și omisiunea unei fapte bune constituie un păcat (Iacov 4:17).

Bibliografie:

1.     Burdujan, Gheorghe. (2023). „Fascinanta Conferință Despre Păcat, Dumnezeu și Diavol, Despre Liberul Arbitru – Andrei Pleșu”. You Tube. Minutul 3:20. Accesat în 27. 02.2023.