photo by Contonbro Studio, from Pexels

Jonathan Sacks, ex-rabinul Marii Britanii, cu studii la Oxford, Cambridge și King’s College London, un exponent de frunte al gândirii iudaice ortodoxe,  filosof și teolog, prezintă succint o perspectivă asupra profetismului iudaic. Vom reda mai jos un crâmpei:
 
„În secolul douăzeci și unu știm multe la nivel macro și micro. Privim în sus și vedem un univers de o sută de miliarde de galaxii fiecare fiind dintr-o  sută de miliarde de stele. Privim în jos și vedem un corp uman care conține o sută de trilioane de celule, fiecare cu o copie dublă a genomului uman, lungă de 3,1 miliarde de litere, suficientă, dacă este transcrisă, să umple o bibliotecă de cinci mii de cărți. Dar rămâne un lucru pe care nu îl știm și nu-l vom ști niciodată: ce va aduce ziua de mâine. Trecutul, a spus L. P. Hartley, este o țară străină. Dar viitorul este una nedescoperită. De aceea predicțiile eșuează atât de des [. . .] Motivul este că suntem liberi. Alegem, greșim, învățăm, ne schimbăm, creștem. Cel care a eșuat la școală devine câștigătorul unui premiu Nobel. Liderul care a dezamăgit, la un moment de criză, arată brusc curaj și înțelepciune. Omul de afaceri motivat are un simțământ al efemerității și decide să-și dedice restul vieții pentru a-i ajuta pe cei săraci. Unii dintre cei mai de succes oameni pe care i-am întâlnit vreodată au fost notați slab de profesorii lor la școală care spuneau că nu vor fi niciodată buni la ceva. Sfidăm constant predicțiile. Acest fapt este ceva ce știința nu a explicat încă și poate că nu va fi niciodată explicat. Unii cred că libertatea este o iluzie. Dar nu este. Este ceea ce ne face oameni [. . .] Nu crede că viitorul este scris. nu este. Nu există nicio soartă pe care să nu o putem schimba, nicio predicție pe care să nu o putem sfida. Nu suntem predestinați să eșuăm; nici nu suntem pre-ordonați să reușim. Nu prezicem viitorul, pentru că noi facem viitorul - prin alegerile noastre, puterea noastră de voință, persistența noastră și determinarea noastră de a supraviețui. Dovada este chiar poporul evreu. Prima referire la Israel în afara Bibliei este gravată pe stela Merneptah, înscrisă în jurul anului 1225 î.Hr. de faraonul Merneptah IV, succesorul lui Ramses al II-lea. Se spune: «Israelul este pustiit; sămânța lui nu mai există.» A fost, pe scurt, un necrolog. Poporul evreu a fost distrus de multe ori de către dușmanii săi, dar ei rămân, după aproape patru milenii, încă tineri și puternici” (Sacks, 2021, p. 130-132).
 
Bibliografie:
1.     Sacks, Jonathan. (2021). Studies in Spirituality, A Weekly Reading of the Jewish Bible. USA, New Milford; Israel, Jerusalem: Maggid Books & OU Press.

Autor articol
Călin Taloș