Photo by SpaceX, from Pexels

Chad Meister remarcă faptul că mulți biologi consideră că „anumite aspecte non-biologice sau non-organice ale universului pot fi explicate cel mai bine în baza unui proiectant inteligent” (Meister, 2009, p. 97). În mod particular, faptul că toate constantele fizice cunoscute, atât de necesare pentru existența vieții, se regăsesc în niște intervale matematice extrem de precise, dându-ne impresia că viața este pe muchie de cuțit, ne face să nu găsim o explicație mai bună decât aceea că o inteligență uriașă ar fi responsabilă de acest uimitor de fin reglaj matematic.

 

Meister formulează argumentul astfel:

 

„1. Reglajul fin al universului se datorează ori șansei ori necesității ori unui proiect inteligent.

  2. Reglajul universului nu se datorează nici șansei, nici necesității.

  3. Prin urmare, reglajul fin al universului se datorează proiectului inteligent” (Meister, 2009, p. 98).

 

Reglarea cu precizie matematică a constantelor lumii fizice nu se poate datora șansei, deoarece șansa nu are facultatea ordinii, și nici necesității deoarece aceasta nu este orientată spre scop, or convergența tuturor legilor fizice produce viața, așa cum o cunoaștem noi.

 

            În vederea susținerii premisei „2” Meister eșalonează următorii parametri:

 

„1. Dacă explozia inițială a big-bang-ului ar fi fost altfel decât a fost, fie și numai cu 10⁶⁰, atunci universul ar fi auto-colapsat imediat ori s-ar fi expandat prea rapid  pentru a mai putea forma stelele. În oricare din situații, viața nu ar fi fost posibilă. (Așa cum evidențiază John Jefferson Davis, o precizie de 10⁶⁰, poate fi comparată cu ochirea unei ținte de un centimetru pătrat aflată la capătul celălalt al universului observabil, adică la o distanță de două zeci de miliarde de ani lumină și lovirea acesteia cu un glonte).

2. Calculele arată că dacă forța nucleară tare, forța care conectează protonii de neutroni în interiorul atomului, ar fi fost mai mare sau mai mică cu doar cinci procente, atunci viața n-ar fi fost posibilă.

3. Calculele lui Brandon Carter arată ca dacă gravitația ar fi fost mai tare sau mai slabă cu doar unu din 10⁴⁰, atunci stelele generatoare de viață ca soarele, nu ar fi putut exista. Aceasta, foarte probabil, ar fi făcut viața imposibilă.

4. Dacă neutronii nu ar fi fost de 1.001 mai mari decât masa protonilor, atunci toți protonii s-ar fi transformat în neutroni sau toți neutronii ar fi decăzut în protoni, și astfel viața ar fi fost imposibilă.

5. Dacă forța electromagnetică ar fi fost mai tare ori mai slabă, viața ar fi fost imposibilă din mai multe motive.”         

 

 

Bibliografie:

Meister, Chad. (2009). Introducing Philosophy of Religion. London and New York: Routledge, Taylor & Francis Group.