Photo by Syed Hasan Mehdi, from Pexels

Ne aflăm în ultima secțiune care-l are pe Nebucadnețar protagonist al cărții, alături de Daniel și de „Un Glas” (4:19,31).

Cartea Daniel începe prin a evoca victoria armată a lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și însemnarea acesteia ca atare prin sechestrarea obiectelor de cult aparținând Templului din Ierusalim și depozitarea acestora „în casa dumnezeului său” (1:2). Un gest cu profundă rezonanță politică. Însă blocul de text rezervat evenimentelor legate de împăratul Nebucadnețar se încheie cu binecuvântarea expresă nu a „dumnezeilor săi”, ci a Dumnezeului iudeilor pe care-i dezrădăcinase și a căror țară a fost cucerită.

În capitolul 3, autorul descrie o experiență religioasă neașteptată a împăratului – „eu văd ... chipul  . . . unui fiu de dumnezei!” - și, odată cu ea, atestarea publică a unicității Dumnezeului evreilor. Dar atestarea de către Nebucadnețar a puterii Dumnezeului iudeilor da a salva, de la finele capitolului 3, depășește, în capitolul 4, sfera admirației formale, transformându-se într-o adeziune spirituală sinceră față de Dumnezeul pe care-l numește „Cel ce trăiește Veșnic” (4:34). Altfel spus mirarea reală devine o capitulare neprefăcută: „am binecuvântat pe Cel Preaînalt [. . .] El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie” (4.34, 37c).     

Autorul narează evenimentele capitolului patru sub forma unei enciclice, o scrisoare adresată de însuși Nebucadnețar „către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile care locuiesc pe pământ” (4: 1). Este important de notat că de la versetul 1, până la versetul 18, este proiectată povestirea la persoana întâi, dar de la versetul 19 până la 33, Nebucadnețar este reflectat la persoana  a treia, un lucru întâlnit și în Războaiale Galice ale lui Iulius Cezar. De la versetul 33 până la finele capitolului este uzitată din nou narațiunea la persoana întâi.

Dacă urmărim respirația narativă a capitolului, atunci avem următoarele secțiuni ale capitolul 4: Înștiințarea Publică, Visul Copacului Retezat, Interpretarea Visului, Împlinirea Visului, Convertirea.    

 Înștiințarea Publică

Nebucadnețar adresează o înștiințare generală „către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile” (4:1), prin care face cunoscute „semnele și minunile pe care le-a făcut Dumnezeu” față de el (4:2). Înștiințarea publică profilează o experiență a împăratului care „aparține de perioada în care mărețul său proiect arhitectural a ajuns la final” (Baldwind, 2009, p. 116).

Visul Copacului Retezat

            Descrierea visului este la persoana întâi. Vom analiza textul urmărind subiectul biblic, predicatul biblicși excursurile explicative.

            Subiectul biblic al acestui episod este „Eu, Nebucadnețar” (1:4),

iar predicatul biblic: „trăiam liniștit în casa mea . . .am visat un vis care m-a înspăimântat . . .gândurile mă umpleau de groază . . . am poruncit atunci să aducă . . . [ excurs: „pe toți înțelepții Babilonului”] . . . le-am spus visul [ excurs: „și nu mi l-au putut tâlcui”] . . . i-am spus visul [excurs: „La urmă de tot s-a înfățișat înaintea mea Daniel . . . „] . . . și am zis . . . [excurs: „Mă uitam și iată că era . . . un copac foarte înalt . . . mă uitam { subiectul biblic al excursului orinologic: „un străjer sfânt”, predicatul biblic: „a strigat cu putere . . .a vorbit așa . . .{{excursul predicatului biblic: tăiați copacul și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele, fugăriți fiarele . . . și păsările din ramurile lui . . . trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ  . . . inima lui de om i se va preface în inimă de fiară {{{excurs: „«vor trece șapte vremuri peste el . . . hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor . . .ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni»” (4:16-17)}}} } . . . Tu, Beltșațar, tâlcuiește-l [excurs: tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți”] (4:18).

 

 Interpretarea Visului

            Subiectul biblic: „Daniel, numit și Betșațar” (4:19)

            Predicatul biblic: „a rămas uimit o clipă [excurs: „gândurile îl tulburau”], a răspuns [excurs nr. 1.: „Împăratul . . . a zis:  . . . să nu te tulbure visul ți tâlcuirea” (4:19)]

[excurs, nr.2.: „visul acesta  [„să fie pentru vrăjmașii tăi și tâlcuirea lui pentru potrivnicii tăi”]. . . copacul pe care l-ai văzut [excurs: atât de mare și puternic . . . a cărui frunză era așa de frumoasă  . . . roade atât de multe . . . în care era hrană pentru toți (4:20-21)] . . . ești tu . . . . [excurs: „a[i] văzut un străjer sfânt coborându-se și zicând «tăiați copacul . . . trunchiul lăsați-l în pământ . . .legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarbă” . . . „Iată tâlcuirea: te vor izgoni . . . îți vor da să mănânci iarbă ca la boi . . .vei fi udat de roua cerului . . . șapte vremuri vor trece peste tine până ce vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea . . . porunca  sa lase trunchiul . . .  înseamnă că împărăția îți va fi dată ție îndată ce vei recunoaște stăpânirea Celui ce este în ceruri” (4:24:26)].

                  [excurs: SFATUL LUI DANIEL: „placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți și poate că ți se va prelungi fericirea” (4:27).]

 

            Împlinirea Visului

Subiectul biblic nr. 1. Nebucadnețar, predicatul biblic: „a zis” [„după douăsprezece luni . . .împăratul . . .  a zis: Oare nu este acesta Babilonul . . . pe care mi l-am zidit eu . . . prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?”]

 

Subiectul biblic nr. 2. Un Glas

Predicatul biblic: „s-a coborât . . . a zis” (4:31) [{„un glas . . . din cer . . . a zis: . . . împărate Nebucadnețar ți s-a luat împărăția! Te vor izgoni . . .vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îți vor da să mănânci iarba ca la boi  . . . șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste fii oamenilor și că o dă cui vrea!}, {{chiar în clipa acea s-a împlinit cuvântul . . .}} (4:33)]

 

Convertirea

Subiectul biblic: Nebucadnețar

Predicatul biblic: „am ridicat ochii spre cer . . . mi-a venit iarăși mintea la loc, Am binecuvântat pe Cel preaînalt, am lăudat și am slăvit pe Cel ce trăiește veșnic [excurs: „a cărui stăpânire este veșnică . . . toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea lui, El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, nimeni nu poate sta împotriva mâinii Lui, nici să-i zică «ce faci?»” (4:34-35)] . . . slava împărăției mele mi s-a dat înapoi  . . . sfetnicii și mai marii mei . . .m-au căutat, am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut” (4:36).

Concluzie: subiectul: „Eu, Nebucadnețar”

Predicatul biblic: „laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor . . . „

[excurs:  . . . căci toate lucrările lui sunt adevărate, toate căile lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (4:37)].  

                 

 

                  Comentariu

            Odată cu încheierea proiectelor sale arhitecturale magnifice (Baldwin, 2009. p. 116), Nebucadnețar dobândește o experiență religioasă unică, în urma căreia abandonează egocentrismul pentru teocentrism, elogiul de sine pentru lauda lui Dumnezeu. De asemenea, Nebucadnețar recunoașterea că suveran peste viața sa nu este el, ci Dumnezeu. Motivul pentru care face mărturisirea acestei convertiri de substanță nu se explică decât dacă se ia în considerare profunzimea experienței prin care a trecut, declinul său, reabilitarea sa și contextul acestor schimbări de paradigmă și etică.

            Episodul visului copacului retezat expune contrastul dintre liniștea inițială din casa împăratului și groaza instalată de visul neașteptat: „gândurile mă umpleau de groază”. În consecință, Nebucadnețar caută interpretarea corectă. Are probabil intuiția că visul îl privea în mod special și aștepta o interpretare revelatorie din partea înțelepților săi, lucru care nu se întâmplă, fapt pentru care apelează la Daniel. Conținutul visului este dat de un copac mare, care este retezat aproape de firul ierbii și legat la acel nivel timp de șapte vremuri. Visul se termină cu exclamația „să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni”. Ideea aceasta este repetată în narațiunea onirică, lucru care ne face să ne aplecăm asupra valorii ei etice și spirituale. Așa se explică sfatul lui Daniel: „placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale și ai milă de cei nenorociți și poate că ți se va prelungi fericirea” (4:27).     

            Secțiunea interpretării invocă faptul că Dumnezeu dispune de formarea spirituală (visul) poziția socială („te vor izgoni”), condiția materială („vei fi udat de roua cerului”), de starea de sănătate („îți vor da iarbă ca la boi”), circumstanțele existențiale ale omului („îți vor da . . . „) și de cronologia evenimentelor din viața lui („șapte vremuri”).

            Episodul împlinirii visului lu Nebucadnețar îl surprinde pe protagonist în ipostaza în care, la 12 luni de la revelarea visului copacului retezat, face trei remarci: gloria Babilonului este făcut de el („l-am zidit”), prin el („prin puterea bogăției mele”), pentru el („mi l-am zidit”) și spre slava lui („spre slava măreției mele”). Atunci un Glas a decretat opusul imaginii proiectate de împărat asupra sa și bogăției sale: „ți s-a luat împărăția!” nu mai este a lui, și-a pierdut poziția și i s-a dat alta de unde nu mai poate dispune reforme arhitecturale și acțiuni politice „. . .vei locui la un loc cu fiarele câmpului,”, nu mai dispune de alții, ci alții dispun de el „îți vor da să mănânci iarba ca la boi  . . .” Hotărârea stabilește și timpul în care urma să suporte prăbușirea socială, decăderea materială, criza de sănătate, circumstanțele nefericite: „până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste fii oamenilor și că o dă cui vrea!”

            Convertirea la o nouă stare depinde de recunoașterea câtorva realități: Împărăția lui Dumnezeu, nu a omului, este veșnică: „a cărui stăpânire este veșnică . . .”, în raport cu Dumnezeu omul este nesemnificativ: „toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea lui”, Dumnezeu dispune de Cosmos și oameni: „El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului”, Nimeni nu i se poate opune: „nimeni nu poate sta împotriva mâinii Lui,” și lui Dumnezeu nu i se poate obiecta nimic: „nici să-i zică «ce faci?»” (4:34-35)

Atunci are loc reabilitarea sa: „. . . slava împărăției mele mi s-a dat înapoi  . . . sfetnicii și mai marii mei . . .m-au căutat, am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut” (4:36).

Încheierea narațiunii visului Copacului retezat este elocventă: „laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor . . . căci toate lucrările lui sunt adevărate, toate căile lui sunt drepte și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (4:37)].     

   

Visul copacului retezat rezonează cu analogia noutestamentară dintre pom și om din următoarele texte: Matei 7:19 „orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc”. Orice pom este evaluat după roadele lui (Luca 6:43-44). Iar Ioan Botezătorul remarcă: „Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor. Deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.” (Matei 3:10).

 

            Comentariu Devoțional: Măndria retezată  

Nebucadnețar în ipostaza de om mândru:

1.     Ignoră experiențele cu Dumnezeu (s-a tulburat din cauza visului, dar visul în sine nu la transformat, decât ulterior împlinirea lui)

2.     Disprețuiește păcăința (Daniel l-a sfătuit să se pocăiască, dar împăratul nu a considerat-o oportună).

3.     Consideră că totul i se cuvine (Interogația lui Nebucadnețar vis-a-vis de Babilor și gloria lui denotă credința că imperiul îi aparține).

4.     Își dorește autonomia (au trecut 12 luni și Nebucadnețar nu a făcut nimic în consecința Visului Copacului Retezat).

Nebucadnețar în ipostaza de om smerit:

1.     Recunoaște că împărăția lui Dumnezeu, nu a omului, este veșnică („a cărui stăpânire este veșnică . . .”

2.     Este convins că în raport cu Dumnezeu, omul este nesemnificativ: „toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea lui”,

3.     Știe că Dumnezeu dispune de Cosmos și oameni: „El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului”,

4.     Este conștient că nimeni nu i se poate opune lui Dumnezeu: „nimeni nu poate sta împotriva mâinii Lui,”

5.      Confirmă faptul că lui Dumnezeu nu i se poate obiecta nimic: „nici să-i zică «ce faci?»” (4:34-35)

Nebucadnețar în ipostaza în care culege roadele smereniei: „. . . slava împărăției mele mi s-a dat înapoi  . . . sfetnicii și mai marii mei . . .m-au căutat, am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescut” (4:36).

 

 

 

 

Bibliografie:

 

Baldwin, Joyce. (2009). Daniel, An Introduction and Commentary. Tyndale Old Testament Commentaries. Volume 23. General Editor: Donald J. Wiseman. England, Nottingham:  First Published 1978.