Photo by Gonzalo Facello, from Pexels

Teologia Postliberală, o mișcare teologică originată în spațiul universitar al Divinity School de la Yale, urmărește să răstoarne tendința creștinismului modern de acomodare la cultura seculară și o face prin accentuarea valorii unice a limbajului religios specific fiecărei confesiuni religioase creștine (Macgregor, 2020).

                Teologii importanți care au formulat tezele de bază ale acestei mișcări sunt Hans Frei, 1922-1988, și George Lindbeck, 1923-2018. Acești teologi se regăsesc în spațiul teologic liberal sub aspectul că recunosc non-ineranța Bibliei și utilizează criticismul biblic elaborat, însă se revendică din conservatorismul biblic prin faptul că acordă valoare primară revelației scripturale, admit faptul că întregul canon biblic este un întreg coerent și consideră că Isus Hristos este singurul mântuitor (Macgregor, 2020).  

            Una din lucrările fundamentale ale teologiei postliberale este cartea publicată de Frei în 1974 cu titlul The Eclipse of Biblical Narative, în care se evidențiază caracterul formator al narațiunii biblice, pus cu succes în relief de creștinismul premodern (Macgregor, 2020). Ei acuză abordarea interpretativă a narațiunilor biblice întemeietoare prin prisma paradigmelor moderne, alimentate de scepticismul și de reductivismul modern. Teologii postliberali au remarcat atât tara liberală de a filtra sensul textului sacru prin intermediul experienței umane, cât și neajunsul conservatorilor de a da curs semnificației literale a bibliei, fapt care a condus la folosirea exclusivă a bibliei ca sursă pentru formularea de dogme (Macgregor, 2020). Pentru Frei interpetarea bibliei trebuie să fie supusă narațiunilor biblice, iar „narațiunea biblică este inseparabilă de identitatea lui Isus ca Răscumpărător, fără de care Isus ar fi devenit puțin mai mult decât un simbol al dorințelor noastre religioase” (Macgregor, 2020, p. 318). Așadar, remarcă Macgregor, „narațiunii biblice trebuie să i se acorde o funcție normativă” (Macgregor, 2020, p. 318). Pentru Frei învierea lui Isus este un fapt credibil deoarece nu se înscrie în categoria mitului, și aceasta datorită faptului că relatarea evenimentului suferință-înviere este inseparabil de individul în cauză, iar individul este conectat în mod profund cu evenimentul dat (Macgregor, 2020). Narațiunea lui Isus fără înviere ar fi total inconceptibilă.

            Aportul lui Lindbeck la formularea teologiei liberale rezidă în invocarea necesității de a accentua „prioritatea «limbii în raport cu exeperiența»” (Macgregor, 2020, p. 319), adică de a valoriza narațiunea creștină biblică mai mult decât experiența personală sau perspectiva seculară extrabiblică, în demersul de decriptare a fenomenului religios. Pentru acest obiectiv Lindbeck a formulat teoria religiei ca „«medium culturalo-lingvistic»” (Macgregor, 2020, p. 319). Lindbeck a acuzat presupoziționalismul, o perspectivă epistemică uzitată de conservatori, arătând că adevărul despre Dumnezeu nu poate fi formulat în mod absolut în propoziții, iar în ce privește teologia liberala, el a obiectat față de teza care afirmă că experiența umană religioasă ar fi universală. Pentru susținerea acestei din urmă obiecții, Lindbeck a făcut trimitere printre altele la faptul incontestabil că creștinii se închină lui Dumnezeu într-o manieră trinitariană, diferită de cea a altor religii teiste (Macgregor, 2020). Așadar, realitatea este că religia, în particularitatea ei, se desfășoară într-un cadrul tradițional istorico-religios specific, controlat de valori narativ-normative interne (Macgregor, 2020). Narațiunea biblică, arată Lindbeck în consens cu Frei, construiește lumea cultural-lingvistică a comunității creștine. Cine dorește să fie parte a unei comunități creștine trebuie să-i învețe „limba” (Macgregor, 2020). Limba unei comunități creștine date este constituită de practica religioasă – un demers de prim ordin -, iar gramatica este dată de doctrinele ei – un demers de ordinul doi – (Macgregor, 2020).

            Teologii postliberali pornesc de la premisa că omul este o ființă esențialmente socială și culturală, resping atât teza iluministă a existenței unui standard universal pentru raționalizare, cât și fundaționalismul, pe motivul că acesta subordonează narațiunea creștină particulară unui cadru cosmologic și axiologic extrabiblic (Macgregor, 2020). Totodată, observă Macgregor, teologia postliberală „nu posedă un criteriu obiectiv pentru adjudecarea între afirmațiile cu valoare de adevăr ale narațiunilor diferitelor religii, aceasta susține că narațiunea biblică își furnizează propriul ei criteriu de adevăr” (MAcgregor, 2020, p. 322).

            Elementul de convergență dintre conservatorismul teologic și teologia postliberală este acela că biblia este citită intratextual, nu se pornește de la premisa caracterului ei mitologic, ci de la premisa caracterului ei istoric, se consideră că biblia este auto-referențială și este privită ca un corpus narativ unificat.

             

           

              

                  

 

Concluzii:

1.     Teologia postliberală se află la interfața dintre teologia liberală și cea conservatoare (Macgregor, 2020).

2.     Accentul teologiei postliberale asupra universului semnificațional specific fiecărei religii constituie o provocare solidă a paradigmei pluraliste (Macgregor, 2020). „Prin urmare, teologia postliberală se dezice de teza pluralistului creștin John Hick (1922-2012) după care oricine este devotat unei religii teiste se închină adevăratului Dumnezeu, măcar că o face în feluri diferite” (Macgregor, 2020, p. 325).

3.     Teologia postliberală respinge presupoziționalismul arătând că Dumnezeu nu poate fi cuprins în mod absolut în teze formulate propozițional.

4.      Teologia postliberală își propune să reabiliteze noțiunile biblice despre revelația divină și suveranitatea lui Dumnezeu (Macgregor, 2020).

 

Bibliografie: 

 

1.     MACGREGOR, R. Kirk. (2020). Contemporary Theology, An Introduction, Classical, Evangelical, Philosophical & Global Perspectives. Grand Rapids, Michigan: Zondervan Academic. Prima ediție în 2019.