image by AaDil

BIOGRAFIE BIBLICA: Înainte de încoronarea sa ca rege la 30 de ani, în localitatea Hebron, David îsi câstigase deja profilul de lider politic si important strateg, 2 Sam. 5:2. Prima sa miscare politica, dupa încoronare, a fost cucerirea Ierusalimului si avansarea lucrarilor de constructie a citadelei „Milo,” de pe înaltimile Sionului, 2 Sam. 5:9. Nu a durat mult si filistenii si-au facut simtita prezenta. Acestia îsi doreau sa demobilizeze de timpuriu elanul politic si militar al evreilor însufletiti de recenta ceremonie a înscaunarii, fapt pentru care au si initiat patru batalii, trei la Gob si una la Gat, 21:15-22, pe care le-au pierdut pe rând si pe neasteptate. În sud, din pricina victoriilor armate repurtate de regele predecesor, Saul, poporul amalecit se alfa înca imobilizat si lipsit de cheful insurectiei. În est, David a reusit înfrângera armatelor moabite, 2 Sam. 8:2, 12, ?i edomite, 8:12, 13-14, 1 Împ. 11:14-22, care se aflau dincolo de Iordan (Kitchen, p. 85). Iar cu amonitii s-au pastrat relatii pasnice pâna în momentul în care noul rege Hanun i-a insultat pe trimisii lui David (2 Sam. 1:1-4; p.85). Aceasta sfidare a dus la dezgroparea securii razboiului de catre Ioab, generalul lui David, si ostile regelui Hadadezer din Aram-Zobah aliate cu cele ale sirienilor din Bet-Rehob, Toba, Maaca, Tob si Damasc, au fost înfrânte în lupte. Înfrângerea aliantei militare, la care a participat Siria, a avut urmatoarele urmari: Conducatorii aramei au devenit vasali, regele Tobei si Damascului a coborât la gradul de vasal, cetatenii acestor cetati au lungit lista platorilor de bir ai lui David, iar Toi, voievodul Hamatului, un vechi adversar al lui Hadadezer, regele Tobei, a devenit un aliat supus al lui David, facând ca influenta politica si militara a regelui de la Ierusalim sa ajunga pâna la malurile Eufratului (Kitchen, 2003, p. 85). Un mic imperiu. „Între timp conflictul cu Amon s-a încheiat, 11:1; 12:26-31, iar Hanun fiul lui Nahas a fost substituit de fratele sau Shobi, ca si conducator vasal al lui Amon sub David, sub auspiciul prieteniei, cf. 17:27. În rest domnia lui David a fost marcata, peste hotare, de putere reala si alianta cu Tirul, iar acasa, de lupte intestine si mai multe lovituri de stat, pâna la înscaunarea lui Solomon.” (Kitchen, 2003, p. 85). Cât de credibile sunt aceste date bibliografice si cât de reala este persoana lui David, regele Israelului? SURSE EXTRABIBLICE: K. A. Kitchen remarca faptul ca Asyria si Egiptul nu au înregistrat Israelul în analele lor deoarece înainte de 853 î.Hr. si înainte de 970-960 î. Hr., în Privinta Egiptului nu au existat interactiuni politice cu Israelul (Kitchen, 2003, pp. 88,89), ori David si Solomon au trait în veacul al X-lea î.Hr.. Pe de alta parte, distrugerile templului de catre imperiul Neo-Asirian în 586, î. Hr., si reconstructiile lui Irod, au maturat urmele numelui lui David si Solomon (Kitchen, 2003, p. 90). Dar nu chiar pe toate! În primul rând, în 1993/1995 s-a gasit un fragment dintr-o stela de la Tell Dan, într-o aramaica veche, care mentiona la rândurile 3-9, un eveniment din anul 841 î. Hr., cu privire la un rege al lui Israel care descinde din „byt-dwd,” „casa lui David.” „Astfel am dobândit o relatare clara a lui David ca fondator dinastic al împaratiei lui Iuda la 150 de ani dupa moartea sa” (Kitchen, 2003, p. 92). În al doilea rând, Lemaire a remarcat ca în stela lui „Mesha regele Moabului” la rândul 31, se pot citi cuvintele „bt-[d]wd”. Consoanele DVD, însotite de vocale, au semnificatia numelui Da-Vi-D, „asa ca îl avem pe David mentionat de doua ori retrospectiv, la aproximativ ?ase genera?ii dupa moartea sa” (Kitchen, 2003, p. 93). În al treilea rând, în anul 926/925, împaratul Shoshenq I al Egiptului graveaza la Karnak lista unor locuri palestinieine printre care „înaltimile lui Dwt” asociate cu Neghev, sudul lui Iuda (Kitchen, 2003, p. 93). Transcrierea lui „t” din egipteana, consemneaza Kitchen, se translitereaza uneori prin semiticul „d”. Asa dar ar putea fi o noua referinta la David, de aceasta data facuta cu „cincizeci de ani dupa timpul vietii lui David” (Kitchen, 2003, p. 93). BIBLIOGRAFIE: KITCHEN, K. A. (2003). On The Reliability of the Old Testament. Cambridge, UK; Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans Publishing Company.