Photo by Jeswin Thomas, from Pexels

Intorducere: Elemente de tehnică hermeneutică

 

Orizontul hermeneutic al iubirii cuprinde în mod expres grija de a nu greși, ca parte structurală a prețuirii pozitive de sine a lectorului sau interpretului. Ce folos am avea să construim interpretări din carton? Textul, ca orice text sau semn, este caracterizat de un anumit grad de vaguitate. Așadar, scopul nostru este de-vaguizarea. Acest demers presupune observarea elementelor certe ale textului de tipul subiect biblic, predicat biblic și vectori explicativi biblici adică acele excursuri pe care autorul se simte obligat să le facă din rațiuni retorice, adică pentru a convinge cititorul de ceva anume. Textul din Daniel 3, este construit din opt etaje constitutive sau episoade narative: Chipul de Aur, Omogenitatea Statală, Crainicul Reprezentației Electrizante, Conformismul Populației, Reclamația Malițioasă, Mânia Împăratului, Integritatea Celor Trei, Dumnezeul Izbăvirii.   

 

            Chipul de aur

            Subiectul biblic al primului episod este împăratul Nebucadnețar. El este protagonistul întregii narațiuni. Începe prin a iniția un demers politico-religios la scară imperială și, potrivit povestirii, sfârșește prin a devia de la obiectivul religios și politic inițial pentru a da curs unei declarații neașteptate: La itei Elah acoran di ichil lehețalah kidna – „nu este alt Dumnezeu care să izbăvească precum Acesta”. Contrastul dintre obiectivul la care și-a dorit să ajungă și destinația la care ajuns de fapt este evident. Demersul politic henoteistic de certificare a unei singure autorități politeiste supreme (3:2) se transformă într-o acțiune de atestare publică a autorității salvatoare a Dumnezeului evreilor (3:29). Povestea începe cu Nebucadnețar care face un Chip de Aur, dar se încheie cu atestarea Dumnezeului care demontează un edict imperial salvând de la moartea prin incinerare a supușilor Săi.

            Sunt două elemente ale inițiativei religioase cu profund impact politic: 1. Nebucadnețat a făcut un chip, șelem di daheb (3:1), și 2. Nebucadnețar „a poruncit să cheme  . . . ca să vină la sfințirea chipului” – lemete lahenuket țalma (3:2).  Avem așadar un proiect și un decret imperial: împăratul a făcut chipul de aur, tot el l-a ridicat, și împăratul a decretat venirea tuturor demnitarilor imperiului pentru a participa la sfințirea obeliscului, hanuca. Termenul „sfințire”, hanuca, mai este întâlnit în cadrul sfințirii Templului.

           

            Omogenitatea statală

            Ca urmare a acțiunii politice a împăratului și a ordonanței imperiale are loc un răspuns general omogen, ceea ce denotă conformare, disciplină, uniformizare și unitate statală. Autoritățile care se conformează în liniște sunt: guvernatorii de provincii sau dregătorii, ahasderpeneia, îngrijitorii și cârmuitorii sau prefecții și administratorii, signeia upacvata, judecătorii cei mari sau consilierii imperiali, adergazreia, trezorieii sau vistiernicii, gadabareia, legiuitorii sau judecătorii, datarbaraia, magistrații, tiptaie, toate oficialitățile regiunilor, siltone medinata. Subiectul biblic al acestui episod este constituit de persoanele care ocupă înalte demnități imperiale, iar predicatul denotă obediență totală: „s-au așezat înaintea cipului” (3:3c). Dacă atmosfera generală denota supușenie fără virgulă, era imposibilă ieșirea din rând fără a fi observată și sancționată imediat. Acest fapt face și mai curajoasă atitudinea celor care ar fi fost în stare să facă notă discordantă. Mai cu seamă că împăratul se asigură să nu existe rabat.

 

            Crainicul Reprezentanției Electrizante

            Subiectul celui de-al treilea episod al istorisirii este crainicul, vecaroza. Acesta anunță decretul imperial, amorin, precizează adresanții acestuia, „poapoare, oameni, neamuri de toate limbile” (3:4), anunță pompa extraordinară a momentului odată cu răspunsul colectiv care se impune ceremoniei: „când veți auzi . . . să vă aruncați cu fața la pământ și să vă închinați chipului de aur” (3:5) și sancțiunea în cazul nesocotirii edictului (3:6). Momentul este electrizant dată fiind regia din spate, obeliscul care ocazionează super-întâlnirea, grandoarea evenimentului și muzica ce promite și antrenează o experiență religioasă unică. Întregul imperiu vibra unanim în jurul unui chip strălucitor, din Valea Dura, pe sonoritatea extraordinară „a trâmbiței, cavalului, chitarei, lăutei, psaltirei, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică” (3:5).           

 

            Conformismul Populației

            Simfonia a dat tonul angajării mulțimii în actul anticipat al experienței religioase: „toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat chipului de aur” (3:7). În acest scenariu ieșirea din decor era ofensivă și periculoasă. Actul religios era și expresia conformării politice. Imaginea maselor de oameni, unitatea lor politico-religioasă în pofida diferențelor lor etnice, culturale și lingvistice, este de netăgăduit.

 

            Reclamația Malițioasă

            Și totuși ceva scăpase regiei, câțiva iudei fac notă discordantă, nu se conformează, actul lor de nesupunere avea efecte juridice, „au călcat porunca împăratului” (3:28), fapt pentru care câțiva caldeeni, elaborează o sesizare verbală și se prezintă personal în fața împăratului, „au luat cuvântul”: „sunt niște iudei, cărora le-ai dat în grijă treburile ținutului Babilonului, și anume Șadrac, Meșac și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine împărate. Ei nu slujesc Dumnezeilor tăi și nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălțat tu!” (3:12). Dosarul conținea trei capete de acuzare: sfidarea autorității monarhului, negarea religiei lui, încălcarea decretului imperial.

 

            Mânia împăratului

            Nebucadnețar reacționează cu mânie, dă porunca de a fi aduși cei trei acuzați, după care „a luat cuvântul” invocând vina acestora de a nu sluji dumnezeilor recunoscuți de monarh și culpa de a nu se supune decretului imperial care prevedea prosternarea în fața chipului de aur (3:14). Împăratul le aduce aminte de pedeapsa cu moartea prin incinerare (3:15) și imposibilitatea evitării sancțiunii imperiale: „cine este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea” (3:15c). Totodată, Nebucadnețar le dă șansa reabilitării oferindu-le posibilitatea închinării publice înaintea chipului.

 

            Integritatea Celor Trei

Tinerii acuzați declină însă oferta precizând că au credință în intervenția salvatoare a lui Dumnezeu și în puterea Lui: „Dumnezeul nostru căruia îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, și ne va scoate din mâna ta, împărate” (3:17).  Este remarcabil că tinerii iudei iau în considerare și eventualitatea neintervenirii lui Dumnezeu în cazul aplicării pedepsei capitale, susținând că totuși sunt deciși să nu se închine în niciun fel chipului de aur. Acest fapt denotă că tinerii iudei au principii religioase fundamentale și că, așa cum remarcă mai târziu împăratul, au avut tăria de a-și da „mai degrabă trupurile lor . . . .” (3:28). Pentru ei respectarea decalogului, în speță primele două porunci, era mai importantă decât conservarea propriei vieți. În consecința hotărârii lor, Nebucadnețar cere supraîncălzirea cuptorului și aruncarea tinerilor acolo legați cu propriile articole de vestimentație făcute fâșii sau sul.    

 

            Dumnezeul izbăvirii

            Ultimul episod este cel în care împăratul este surprins să observe că tinerii sunt liberi, nu mai sunt imobilizați de legături și că în loc să fie trei, sunt patru, iar „chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei” (3:25). Predicatul biblic al versetelor 24-26 este următorul: „s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul . . .a luat iarăși cuvântul . . .s-a apropiat de gura cuptorului aprins . . .a zis. . . .” Nebucadnețar, constatând intervenția Dumnezeului Celui Preaînalt, îi invită afară pe tineri din incinerator. La această scenă a supraviețuirii miraculoase personalitățile celor patru oficii ale imperiului menționate în versetul 3, dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii și sfetnicii împăratului sau judecătorii cei mari, au convocat o întâlnire ad-hoc numai pentru a confirma miracolul: „focul nu avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăsese neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei” (3:27).

            Subiectul biblic rămâne Nebucadnețar în versetele 28-30, însă predicatul biblic „a luat cuvântul” - aducând elogii Dumnezeului lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego împreună cu evocarea încrederii în El a celor trei tineri și a curajului lor - „a înălțat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego la mare cinste în ținutul Babilonului” încadrează și  interdicția publică a împăratului de a „vorbi de rău pe Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego”, pentru rațiunea că „nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi ca el”, adresată aceleiași audiențe invitate în Valea Dura, însă pentru o altă ordine de zi (3:29).

           

            Concluzie devoțională:

1.     Edictul imperial care prevede prosternarea necondiționată a tuturor oamenilor din imperiu în fața chipului de aur, prezența celor mai înalte oficialități și închinarea lor neîntârziată, crainicul care lămurește obligațiile religioase și politice ale mulțimii în anticipația celei mai electrizante orchestre ale imperiului, aplecarea până la pământ automată a uriașei mulțimi, amenințarea cu incinerarea imediată în cuptorul încins suplimentar, nu au putut îndupleca inima neînfricată a celor trei tineri să se supună poruncii împărătești. Presiunea legilor ostile și anti-semite, comportamentul intimidant al demnitarilor, al formatorilor de opinie, al vip-urilor momentului, orchestrația unei muzici bine regizate, furnizoare de profunde stări emoționale, automatismul mimetic al popoarelor, etniilor și culturilor, nu convertesc voința celor trei tineri iubitori de Dumnezeu în mintea cărora reverbera încă cu forță Decalogul: „Eu sunt Domnul Dumnezeu tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești . . . .” (Exod, 20: 2-5). Principiile absolute, nemodificate te paradigme relativiste, au portanța consolidării unei voințe neînfricate.      

2.     „n-avem nevoie să-ți răspundem la cele de mai sus” sunt cuvinte care manifestă atât demnitatea de a sta neclintit ancorat în valori, cât și curajul de a înfrunta cele mai crunte sancțiuni și consecințe.

3.     Șadrac, Meșac și Abed-Nego au luat în considerare că Dumnezeu va putea decide să nu intervină în ajutorul lor (vezi 3:18), dar această ipoteză nu a depreciat gradul maxim al încrederii lor în Dumnezeu.  

4.     Versetul 25 este negeneros în privința ființei care i-a însoțit în cuptorul cu foc. Ceea ce este clar, însă, este impresia lăsată în mintea împăratului: „chipul celui de-al patrulea semăna cu al unui fiu de dumnezei” (3:25). Uneori Dumnezeu nu elimină focul suferinței din viața noastră, dar ne însoțește stând alături de noi când trecem prin el.

5.     Dumnezeu admite ajungerea noastră în cuptorul cu foc, însă își exercită forța astfel încât să nu fim afectați de acesta. Cad alții în circumstanțele date, dar nu noi, deoarece se împlinesc cuvintele lui Hristos: „de aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți ca l-ați și primit , și-l veți avea” (Matei 11:24). Cei trei tineri s-au încrezut în Dumnezeu. Nebucadnețar certifică acest adevăr: „Dumnezeu . . .  a trimis pe îngerul Său și a izbăvit pe slujitorii săi care s-au încrezut în El” (3:28).  

6.     Dumnezeu are puterea de a schimba cursul unei experiențe religioase alterate într-o credință în puterea salvatoare a lui Dumnezeu: „nu este niciun alt Dumnezeu care să poată izbăvi ca El” (3:29).

7.     Povestirea evocă faptul că Nebucadnețar și-a propus să-și invite demnitarii și poporul pentru a recunoaște grandoarea Chipului de Aur și pe cel care-l reprezintă, însă a sfârșit prin a-l recunoaște pe Dumnezeu ca salvator și credința celor care-l iubesc. Dumnezeu poate schimba inima celor din vârful ierarhiei politice și politicile lumii atunci când consideră El de cuviință și atunci când există credincioși care cred neștirbit în El.