image by NAPPY from Pexels

Voi încerca sa tratez aceasta întrebare din perspectiva urmatoarelor principii: al CORELARII, al SERENDIPITATII si al ADAPTARII. În primul rând trebuie spus ca, potrivit apostolilor Pavel, 2 Tim. 3:16, 1 Tes. 2:13, ?i Petru, 1:21, Dumnezeu a inspirat Biblia. Perspectiva traditionala pretinde ca, din moment ce Dumnezeu este fara eroare, Biblia este fara eroare. Totusi, la întrebarea daca exista contradictii în Biblie, un evreu sefardic din secolul XVII-lea, Baruch Spinoza, 1632-1677, profund afectat de efectele politicilor anti-semite din Spania, politici care au tabacit si desensibilizat inima poporului sau pornindu-i pe unii împotriva altora, a raspuns afirmativ. În lucrarea intitulata „Tratat Teologico-Politic” (Elwes, 1891) a invocat o serie de critici la adresa Bibliei. Ulterior, în secolul XVIII, un englez stabilit în America, Thomas Paine, 1737-1809, educat în spiritul quacherilor, bazat pe o hermeneutica a suspiciunii, a criticat Biblia în lucrarea intitulata „Age of Reason,” 1792-95. În secolul XIX, în 1859, Darwin a scris „On the Origine of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Strugle for Life”, prin care, dupa cum se exprima în titlu, autorul explica existenta speciilor fara a simti nevoia apelarii la teza interventiei lui Dumnezeu în natura. Mai departe, la începutul secolului XX, înainte de cel De-al Doilea Razboi mondial, Nietzsche a anuntat „moartea lui Dumnezeu,” în speta încetarea importantei pentru omul modern a tezelor etice si teologice crestine, iar dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, J-P. Sartre, 1905-1980, si prietenul lui, A. Camus, 1913-1960, ?i ulterior mai tânarul M. Foucault, 1926-1984 (M. Foucault, 1966), au confirmat moartea omului, adica încetarea paradigmei vietii cu sens. Warwick Montgomery a remarcat ca din moment ce a murit Biblia, a murit Dumnezeu, iar daca a murit El, a murit si omul (Biblical creation Ministry, 2017). Asadar omul antrenat de sensul vie?ii, ancorarat în transcedental ?i fundamentat pe valorile morale obiective este cel care pâna în prima parte a secolului XX era animat de o hermeneutica a încrederii, valoriza familia si dispretuia divortul, semnaliza indecenta, îsi respecta semenul si i se adresa cu reverenta, nu simtea nevoia sa-si încuie usa de la intrare pe motivul suficient ca are vecini cumsecade si, pe lânga acestea, era religios. Astazi, dupa ce Fukuyama (n. 1952) a anuntat sfâr?itul lumii, a lumii cu garduri ideologice segregationiste, o lume care, prin urmare, a ajuns în sfârsit sa dobândeasca accesul la negociere ?i relativism, a?adar acum dupa sfârsitul lumii constatam faptul funest ca omul orientat spre Sens a murit, dar ca îi supravietuiesc odrazlele care nu recunosc transcedentalul, dezavueaza reverenta, valorizeaza scepticismul si deconstructia, nu are toleranta la norme si criterii, face diverse reactii la angajamente si-si asigura locuinta cu sisteme antiefractie. Daca nu ne convine acest fapt, atunci poate ar trebui s-o luam de la început, dar poate ca ar trebui sa optam pentru epistemologia unui alt drum. Ca sa reînvie omul curent, ar trebui sa acceptam teza învierii lui Dumnezeu, dar pentru aceasta ar trebui sa revenim la Biblie. Prin urmare întrebarile despre Biblie nu sunt lipsite de semnificatie si rost. Asadar, contine Biblia erori? Daca privim din prisma unei hermeneutici a încrederii, atunci raspunsul este negativ. CORELATIA. Petru expune faptul corelarii textelor din Biblie când subliniaza, în 1 Petru 1: 20, ca „nicio prorocie din Scriptura nu se tâlcuieste singura.” De pilda, în Faptele Apostolilor în capitolul 9:7 ni se spune ca înso?itorii lui Pavel, auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni, iar în capitolul 22:9 ni se comunica ca acestia au vazut lumina, dar nu au auzit glasul Celui ce vorbea. Este aici vorba de o contradictie? A. Mohler considera ca nu, deoarece ni se transmite ideea ca însotitorii lui Pavel au auzit vocea fara sa-l înteleaga pe Cel ce vorbea ?i au vazut lumina fara a percepe chipul din lumina (Merrick, 2013). O hermeneutica a încrederii ne propune, asadar, sa verificam daca nu cumva textele sacre se coreleaza unele pe altele. Iar daca ele se coreleaza, atunci acestea nu se contrazic. O alta aparenta contradictie este cea dintre textul din Ev. dupa Matei 8:5-13, care relateaza ca un centurion roman a mers personal la Domnul Isus cu rugamintea de a-i vindeca robul. În Ev. dupa Luca 7:1-10, în schimb, ni se spune ca centurionul a trimis pe câtiva batrâni iudei cu aceeasi rugaminte, iar ulterior pe câtiva din prietenii lui cu specificatia ca nu-l poate primi în casa deoarece ar face un gest de ireverenta. Este aici o contradictie între Matei si Luca? Oare si-a trimis centurionul reprezentanti la Domnul Isus sau s-a dus personal? Daca urmarim cele doua naratiuni, atunci realizam cu o oarecare usurinta ca Luca prezinta informatii pe care nu le evoca Matei, iar Matei ne pune la dispozitie date pe care nu ni le furnizeaza Luca. Prin urmare, este foarte posibil ca centurionul sa-i fi trimis pe batrâni cu rugamintea de a-i vindeca robul, dupa care sa-si fi trimis niste prieteni cu aceeasi rugaminte pentru ratiunea ca nu se simtea vrednic sa primeasca un Sfânt în casa lui pagâna, iar ca sa se asigure ca nu se va întampla acest lucru, îi iese în întâmpinare – Isus se pornise deja spre casa lui - pentru a-i adresa personal rugamintea si a-si justifica doleanta animata de decenta, fapt pentru care Mântuitorul nu mai intra în casa acestuia, însa îi adreseaza urmatoarele cuvinte: „du-te si faca-ti-se dupa credinta ta.” Prin urmare, dupa ce aceasta autotitate militara romana trimite în doua randuri reprezentati la Isus, pentru a se asigura ca nu îi intra în casa Vindecatorul, acesta îl întâmpina justificându-si intentia si reiterând rugamintea. Asadar, textele nu se contrazic, ci se completeaza reciproc. Pentru acest lucru Lydia Mcgrew are un nume: „coinciden?a neintentionata” (McGrew, 2019). De ce revelatia biblica este uneori greu de înteles? SERENDIPITATEA. Serendipitatea este o fericita descoperire, neurmarita însa, care are loc în timp ce se cauta un cu totul alt lucru. Termenul se datoreaza lui Horace Walpole care-l extrage dintr-o pictura clasica în care erau reprezentate printesele din Serendip, acestea obisnuiau sa faca diverse descoperiri în mod accidental, fara a urmari neaparat acest lucru (Words . . .). L-am auzit la un moment dat pe Peter Williams, directorul institutiei de cercetare „Tyndale House,” de la Cambridge, vorbind despre faptul ca Dumnezeu a construit astfel Biblia încât sa ne determine sa-i deslusim întelesul pentru ca în consecinta sa-l dobândim, iar pe parcurs sa ne îmbogatim cu surprinzatoare cunostinte biblice despre care nu stiusem initial ca exista. Asadar putem vorbi despre „serendipitatea lecturilor sacre” si în consecinta despre intentia inedita a lui Dumnezeu ne a ne stimula sa exploram si mai mult revelatia instrumentând pentru acest scop tocmai sporirea gradului de dificultate al întelegerii ei. Un astfel de caz este denotat de diferen?a dintre Matei 27:44, Marcu 15:32, doua texte diferite care converg prin aceea ca relateaza aproape identic felul în care cei doi tâlhari, rastigniti alaturi de Isus, îl ridiculizau pe acesta din urma, ?i Luca 23:40, care ne arata imaginea în care unul din tâlhari îi i-a apararea Mântuitorului înfruntându-si tovarasul zeflemitor prin invocatia urmatoare: „Omul acesta n-a facut niciun rau.” Asadar, exista oare o contradictie reala între aceste texte? Pentru a ne raspunde la aceasta întrebare sa sondam contextul acestora. Potrivit contextului ne este facilitata observatia ca exista doua importante schimbari de optica. Una priveste norodul adunat la evenimentul crucificarii, iar cealalta o schimbare a opticii sutasului roman. Asadar, în Luca 23:35, „norodul statea acolo si privea,” iar în 23:48 acelasi norod, „s-a întors batându-se în piept.” S-a întamplat ceva pe parcurs, ceva ce sa fi determinat schimbarea atitudinii spectatoriale si curioase a norodului într-una de profunda remuscare? Pe de alta parte, în acelasi bloc de text, în versetul 36 este prezentata ostilitatea plina de batjocura a ostasilor, pentru ca în versetul 47 autoritatea militara responsabila de executarea lui Isus sa afirme: „Cu adevarat, omul acesta era neprihanit.” Din nou, ce s-a putut întâmpla încât vocile ostile ale osta?ilor sa se stinga, iar în schimb sa se auda exclamatia plina de admiratie a centurionului roman? Matei ne aduce în atentie aparitia neasteptata a unui seism, Marcu face o remarca tangentiala referitoare la felul mortii lui Isus, Ioan evoca preocuparea Mântuitorului pentru mama sa prezenta la rastignire, iar Luca relateaza rugaciunea Mântuitorului „Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac,” 23:34. Se stie ca executiile prin crucificare ale romanilor storceau tot veninul din condamnati. Spre deosebire de ceilalti rastigniti care isi foloseau ultima picatura de viata pentru a-si blestema executorii în cel mai dezgustator si execrabil mod posibil, Domnul Isus se roaga pentru binele executorilor lui si pentru iertarea complicilor lor, este preocupat de binele mamei sale si î?i încredinteaza duhul în mâna lui Dumnezeu. Domnul Isus are un comportament de exceptie pe cruce si moare la înaltimea crezurilor Sale. Probabil ca aceste lucruri, calitatea de a fi bun si puterea de a ierta malitia si nedreptatea celor rai au contribuit la a treia schimbare de optica, cea a tâlharului care si-a reprimat insultele schimbîndu-si atitudinea. Poate ca norodul se adunase sa vada cum isi va da Isus arama pe fata, însa au ramas uimiti sa constate ca inima lui era de aur ales si ca, în consecinta, au facut un fapt condamnabil, au rastignit pe cine nu trebuia, s-au lovit în piept si au plecat acasa. Acelasi sentiment l-a cuprins pe sutas, dar nu avea cui spune, cine-l putea asculta acum si cine mai putea face ceva, faptul s-a consumat, însa unul dintre tâlhari, îsi da seama la timp si îsi schimba optica, Isus nu este tâlhar, „n-a facut nici un rau” el este Domnul si a lui este Împaratia, si puterea si Slava în veci: „adu-Ti aminte de mine când vei veni în împaratia Ta!” Bunatatea si iertarea lui Isus l-au putut determina pe tâlharul cu mintea deschisa sa renunte la corul batjocoritorilor în care a intrase cu buna stiinta, luat de val, si sa-si schimbe si optica si inima deopotriva. Asadar, îl contrazic oare Matei si Marcu pe Luca? Daca ne gândim ca a existat o schimbare de optica la norod, apoi la sutas, de ce sa nu fi intervenit acelasi gen de schimbare si la acest tâlhar, care desi îl ridiculizase initial pe Isus, asa cum remrca primii evanghelisti, a ajuns sa-I admire caracterul si sa-i pretuiasca prezenta? Unde este serendipitatea aici? Ei bine, eu sunt coplesit de faptul ca un tâlhar n-a rezistat la bunatatea lui Isus, nu a avut forta sa i se opuna, sunt impresionat sa vad ca bunatatea este mai convingatoare decât bâta ?i biciul, ca iertarea este mai eficienta decat brutalitatea. Luca, asadar, nu-i contrazice pe Matei si Marcu, însa îl recompenseaza pe cititor cu descoperirea ca iertarea divina si inima buna a lui Isus pot convinge un tâlhar sa treaca de parte binelui, ca ceea ce nu a reusit potopul coborât pe pamânt, reuseste Hristosul urcat pe cruce. ADAPTAREA. De ce, totusi, nu a fixat Dumnezeu revelatia într-un text perfect si divin? Ei bine, am mai aratat într-un articol despre ineranta, ca Roger Penrose a afirmat la un moment dat ca matematica are o robustete care depaseste mintea oricarui matematician (Penrose, 2004, p. 13). Daca, prin urmare, Dumnezeu a carui gândire de o simetrie matematica perfecta ne-ar fi comunicat adevarurile lui intr-o revelatie pe masura, am fi fost coplesiti de perfectiunea continutului ei, dar nu i-am fi inteles mesajul. Dumnezeu însa a ales sa ne vorbeasca printr-o revelatie deplin umana si în întregime divina, asa cum l-am cunoscut si pe Hristos, pentru a se putea face de în?eles, dar înca si mai mult, El a procedat astfel pentru a-L putea recepta ca pe unul din noi. Astfel, ne-a vorbit ca unul dintre noi, uneori ca un membru al casei regale, iar alteori ca un pastor de oi sau ca un medic de campanie. Ne-a vorbit asa cum un Tata îi vorbeste fiului sau în crestere. Asa se face ca, pâna si sefardul Spinoza, trecut prin furcile caudine ale evreilor mozaici, a putut remarca în cartea mentionata deja ca mesajul scripturii este clar si distinct, iubirea de Dumnezeu si dragostea pentru semeni. [BIBIOGRAFIE: ELWES, R. H. M, translator. (1891). The Chief Works of Benedict de Spinoza, vol. I., Introduction, Tractatus Theologico-Politicus, Tractatus Politicus, Revised Edition. London: George Bell and Sons, York Street, Covent Garden; PAINE, T. Moncure Daniel Conway, editor. (2018). The Age of Reason: Being an Investigation of True and Fabulous Theology Kindle Edition; BIBLICAL CREATION MINISTRY. (2017). „Dr. John Warwick Montgomery: Can We Trust the Bible?”. https://www.youtube.com/watch?v=6gn5I3D8SLA.; DISAPERENCE of MAN - M. Foucault. (1966). https://www.facebook.com/watch/?v=782376622275835; MERRICK, J. Stephen M. Garrett, general eds., Stanley N. Gundry, series ed., (2013). Five views on Biblical Inerrancy, 81-82. Grand Rapids, Michigan: Zondervan, 2013, EPub Edition © NOVEMBER; McGREW, L. (2019). The Mirror or the Mask, Liberating the Gospels From Literary Devices. Florida, Tampa: DeWard Publishing Company Ltd., Kindle Edition; WORDS and MUSIC and STORIES, „Serendipity,” Blog: https://wordsmusicandstories.wordpress.com/2018/09/24/serendipity/; PENROSE, R. (2004). The Road to Reality, A Complete Guide To The Laws of The Universe. London: Jonathan Cape.