Eclesiastul 4:13-14

       Retorica împăratului evreu are acum în vedere câteva din valorile specific umane: vârsta, înțelepciunea, bogăția și autoritatea.

       Desigur, ni le-am dori pe toate în același timp. Dar din pricina împrejurărilor incomode ale vieții, care nu se lasă așteptate, nu le putem avea la pachet.

       Așadar, daca ni s-ar da sa optăm între a fi un copil sărac, dar înțelept, și un bătrân împărat, dar nebun, ce am alege?

     Un rege dispune de bani, posesiuni, bunuri premium și accesorii de lux, însă nedorind consilierea celor înțelepți, considerându-se atotsuficient, stăpân pe situație și trecut prin viață, va comite cu probabilitate inevitabilele greșeli ale sinelui gonflat și ruginit în reflexe egocentrice, pretinzând pivotarea celorlalți pe orbita din jurul axei eului său și amenințând în caz contrar cu deposedarea de libertate a celor care nu se înscriu cu obediență și regularitate pe linia așteptărilor sale patologice (4:14).

       Un copil care, deși sărac, este înțelept, va primi cu apetență înțelepciunea pe care o va fructifica în avantajul semenilor săi, făcându-se, fără motive ascunse, util nevoilor celor mai mulți. Bunătatea lui necorodată de rugina unui egoism sedentar va putea fi remarcată ca atare  și chiar dacă maliția celor potentați va face din el victima unor înscenări regretabile și nedrepte reușind să-l izoleze în detenție și rușine, cei care au poposit măcar odată la umbra reconfortabilă a bunătății sale necondiționate, vor pretinde dreptatea, îi vor lua apărare și-l vor scoate din închisoare, ca-n cazul lui Iosif, fiul Iacov (Geneza 40 si 41).

      Înțelepciunea de a te face util este mai de valoare decât nebunia de a te dori, cu orice pret, la butoane, o deprindere pe care a dus-o cu sine Iord cel Mare. 

      Înțelepciunea de a trăi pentru alții este salvatoare, pe când nebunia de a trăi pentru sine este dizgratioasă, repugnă și, mai devreme sau mia târziu, generează antipatii și reacții care vor sancționa egoismul, jocul la două capete și șmecheria. 

      Întelepciunea este sora cu bunătatea, așa cum nebunia face pereche cu egocentrarea. Un om înțelept va ține la sine atâta cât să poată face bine celor de lânga el, așa cum o mama se hrănește pe sine atâta cât să-și poată alăpta și crește copilul pe care-l tine cu dragoste la piept.

      Un om nebun, în schimb, va mijloci unele avantaje celor de lânga el atâta cât aceștia sa-l poata servi mai bine, ca un fermier care-și își hrăneste animalul pentru a fi mai bine servit de acesta pe plantatia pe care o posedă.

      Hristos însa nu a trăit pentru Sine, ci pentru noi și a creat o societate în care să domneasca nestingherite pacea, iertarea și armonia. Aceasta este biserica.

      Rugaciune:

„Doamne Dumnezeul nostru, îți mulțumim pentru modul în care ne îndrepți privirile spre valorile care nu pier și inimile către înțelepciunea altruistă. Ajuta-mi și astăzi să fiu bun, să trăiesc cu gândul la binele semenilor mei, ajuta-mi să fiu dispus a mă corecta și gata oricând să primesc consilierea celui neprihănit, dă-mi înțelepciunea de a face pace, de a-i ierta pe cei care mi-au greșit și de a fi un factor de armonie si echilibru. Amin!