Poza: Nataly from Pexels

Declinul lumii la Piketty este semnalizat de situația în care banii – nu munca - aduc mereu mai mulți bani (uneori și de 50% sau 200% pe intervalul unui an) și mai repede, din dobânda pe care o primești atunci când împrumuți sau din creșterea acțiunilor pe bursă, din chirii sau cripto, decât cresc salariile oamenilor obișnuiți sau decât se dezvoltă economia, atunci cei care au deja foarte mulți bani vor ajunge să aibă tot mai mult, iar aceia care au puțini bani vor rămâne cu foarte puțin. Iată cuvintele lui Piketty: „Atunci când rata de rentabilitate a capitalului depășește rata de creștere a producției și a veniturilor, așa cum s-a întâmplat în secolul al XIX-lea și pare foarte probabil să se întâmple din nou în secolul XXI, capitalismul generează în mod automat inegalități arbitrare și nesustenabile, care subminează radical valorile meritocratice pe care se bazează societățile democratice” (Piketty, 2014, p. 7).

Cum se ajunge aici și ce urmează? Ei bine, statele tipăresc bani, an după an, băncile la fel, oamenii au acces la acești bani pe dobânzi scăzute, toată lumea cu bani își investește banii, câștigurile sunt pe speculații și cei ce au o va duce foarte bine și vor avea și mai mult. Însă problema este că prea puțini mai muncesc în mod productiv. Inegalitățile cresc, iar nemulțumirile lor vor ține pasul cu acestea. Revolta maselor va fi următoare mutare pe tabla de șah a lumii neobișnuite să învețe din istorie.  

In aceste condiții statul poate opta să tipărească și mai mulți bani pe mai departe, numai că nu se va produce suficient in țară astfel încât să acopere nevoile populației. În consecință acesta va alege să oprească tipărirea de bani, pentru a face să existe mai puțini bani pe piața, astfel încât cei ce și-i doresc să trebuiască să facă ceva productiv pentru obținerea lor. Numai că aici apare o problemă. Oamenii cu venituri subțiri vor fi nemulțumiți și nu vor fi dispuși să-și taie de pe lista stringențelor varianta revoltei sociale. Democrația se suspendă. Instabilitatea nu cunoaște nici granițele geografice, nici pe cele statale, iar revoltele vor apărea pretutindeni acolo unde emoția oamenilor va fi inflamată de nemulțumire. O opțiune a statului va fi cea de a descărca emoțiile înfierbântate în războaie de „eliberare”, și așa ajungem la agonie, ură, penurie și disperare. Aceste situații devin stația ultimă în care omul descumpănit și gol se va bucură, din nou, de o coajă de pâine.

Bibliografie:

Piketty, T. (2014). Capital in the twenty-first century. Harvard University Press. Electronic Edition.