from Pexels Rayhan Ahmed

(evoluția inteligenței artificiale = involuția int. umane?)

 

Această predică este realizată prin colaborare cu ChatGPT 4.0. Rezultatele surprinzătoare ale conlucrării cu boții nu va duce oare la atrofierea unor competențe mintale care odinioară ne făceau demni și fericiți de noi înșine? Te invit să urmărești retorica discursului de mai jos. 

 

 

Amestec în Rutină

Text de bază: Luca 2:8-20

1. Amestec în cotidian

Păstorii din câmpiile Betleemului trăiau în rutina lor obișnuită, fără să conștientizeze dimensiunea cerească ce avea să le invadeze viața. Erau ocupați cu turmele, cu veghea lor, cu ceea ce pământul putea să le ofere. Grupul lor, activitățile comune și preocuparea pentru protejarea și multiplicarea turmei lor reprezentau întregul univers. Se temeau de pericolele imediate – animalele sălbatice sau hoții – dar nu mai aveau spațiu în inimă pentru teama de transcendent.

Nu este și aceasta realitatea noastră? Ne-am obișnuit cu lucruri pământești care, deși șocante odată, acum au devenit rutină. Divorțul este o realitate la ordinea zilei. Avortul, practicat cu ușurință, este o rutină pentru unii doctori. Copiii noștri primesc manuale de sexologie la vârste fragede. Autoritatea părinților este răsturnată, iar respectul față de dascăli a fost redus la apelative informale. O întreagă generație este prinsă într-o pandemie a imaginii sexy, iar răzvrătirea față de autoritate a devenit norma. Cine mai reacționează? UE promovează aceste practici, ONG-urile seculariste le subvenționează, instituțiile statului le acceptă, iar uneori, chiar biserica tace.

Dar, în mijlocul acestei rutine pământești, un înger al Domnului a intervenit. Este semnificativ faptul că Scriptura menționează clar: „un înger al Domnului” – un mesager al transcendenței divine, nu al lumii întunericului. Numai cerul poate reintroduce sacralitatea în sufletul pământului.

„Slava Domnului” – Shekina – a înconjurat păstorii. Aceasta este slava despre care auzim în Vechiul Testament, când norul slavei lui Dumnezeu umplea Cortul întâlnirii (Exod 40:34-35) sau Templul (1 Împărați 8:10-11). Slava lui Dumnezeu s-a arătat și când Cuvântul s-a întrupat: „Am văzut slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14). Prin Isus, slava lui Dumnezeu este acum accesibilă pentru noi, dar nu pentru ochii noștri, ci pentru inima noastră. Transformarea inimii este scopul ceresc: „Voi fi cu voi în toate zilele” (Matei 28:20).

2. Dubla misiune

Mesajul ceresc nu vine niciodată singur. Îngerul a fost urmat de o armată cerească. Aceasta ne amintește că mesajul lui Dumnezeu este întotdeauna păzit de puterea cerului. „Nu vă temeți” este primul mesaj al îngerului – o chemare la liniște sufletească. Urmează apoi al doilea mesaj, adus de oștirea cerească: „Pace între oamenii plăcuți Lui.” Pacea cerească nu este pentru toți, ci pentru cei care se supun planului divin.

Există o paralelă extraordinară între scena păstorilor și Turnul Turmei (Migdal Eder), unde se crede că erau supravegheați mieii destinați jertfei de la Templu. Acești miei trebuiau să fie fără cusur, iar Isus, Mielul lui Dumnezeu, s-a născut în proximitatea acestui loc. Este simbolic faptul că Isus vine ca Miel pentru a împlini tot ceea ce acele jertfe prefigurau.

Păstorii au fost chemați să depășească teama lor și să primească pacea divină. Noi suntem, de asemenea, chemați să abandonăm fricile pământești și să acceptăm pacea lui Dumnezeu, care ne ridică la o altă dimensiune existențială.

3. Transformarea rutinei

După ce au primit mesajul, păstorii nu au rămas pasivi. „Să mergem până la Betleem” este expresia unui pas al credinței. Ei au verificat mesajul în experiență și au descoperit că tot ce le fusese spus era adevărat: „Au găsit pruncul”exact cum li se spusese. Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, iar experiența noastră îl validează.

Dar păstorii nu s-au oprit aici. Ei au devenit primii propovăduitori ai mesajului ceresc. Au văzut, au crezut și apoi au istorisit. Ei, care erau oameni simpli, necitiți, au devenit primii evangheliști, citiți și citați de întreaga lume. Amestecul cerului în rutina lor le-a dat o profesiune sfântă – cea mai înaltă dintre toate.

Și noi suntem chemați să facem același lucru. Nu doar să credem, ci să istorisim, să devenim purtătorii mesajului ceresc într-o lume obișnuită cu lucrurile pământești.

4. Conservarea mesajului

Maria, în contrast cu păstorii, a avut o altă reacție: „Păstra toate aceste cuvinte în inima ei.” Aceasta ne arată importanța conservării adevărurilor fundamentale într-o lume în schimbare.

Trăim vremuri care ne îngrozesc. Lumea redefinește genul, desființează familia tradițională și șterge limitele moralei. Dar dacă uităm Cuvântul lui Dumnezeu, riscăm să pierdem rădăcinile care ne mențin sufletele în cer. Conservarea mesajului divin în inimile noastre este singura cale de a rămâne ancorați în adevăr.

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119:11). Acesta este beneficiul contemplării adevărurilor eterne: ne păstrează pe o cale dreaptă și ne ridică privirea spre transcendent. Uitarea lor, însă, este pericolul care ne poate duce la pierzanie.

Așa cum spunea C.S. Lewis: „Mirați-vă de cer, și veți câștiga pământul. Priviți doar la pământ, și nu veți câștiga nici cerul, nici pământul.”

Concluzie

Dumnezeu a intervenit în rutina păstorilor pentru a le arăta că viața lor nu este limitată la pământ. Și astăzi, Dumnezeu intervine în rutina noastră, chemându-ne să privim spre cer. Să nu ne temem de luminile cerului, ci să primim pacea care vine din transcendent. Să transformăm rutina pământească într-o misiune sfântă și să păstrăm mesajul divin în inima noastră, spre slava lui Dumnezeu și spre binele nostru veșnic. „Slava Domnului va umple pământul, așa cum apele acoperă fundul mării” (Habacuc 2:14).

Amin!