photo by Oleksandr Pidvalnyi, from Pexels

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. El își iubește atât poporul, cât dușmanii. În literatura hasidică, a evreilor ultra-ortodocși, evrei consacrați unei vieți riguroase și alese, există următoarea povestire. În cer are loc o festivitate sonoră și luminoasă cu ocazia în care Israeliții evadează din fața armatei egiptene trecând marea roșie prin culoarul deschis miraculos de retragerea acesteia în stânga și dreapta. Armata se îneacă, iar evreii sunt izbăviți. „Îngerii chiuie și dansează. Fiecare în cer este plin de bucurie. Atunci, unul din îngeri îl întreabă pe arhanghelul Mihail, „Unde este Dumnezeu? De ce nu este și Dumnezeu aici să celebreze momentul? Iar Mihail îi răspunde: „Dumnezeu nu este aici pentru că este singur și plânge. Vezi tu, multe mii dintre copiii lui s-au înecat astăzi!” (Campolo, 2000, p. 44).  

Hristos a dus mai departe intuiția hasidică. El pretinde urmașilor lui să-și iubească dușmanii (vezi predica de pe munte și cea din câmpie!).

Bibliografie:

1.     Campolo, Tony. (2000). Let Me Tell You A Story. Nashville Dallas, Mexico City, Rio de Janeiro, Beijing: Thomas Nelson. Electronic Edition.