phone by Mathias Reding, from Pexels

Peter Kreeft, în lucrarea dedicată conflictelor dintre valorile creștine și cele seculare, cu titlul „How to Win the Culture War”, pune în relief, în oglinda argumentului ontologic, un paradox biblic al diavolului.

Filosoful remarcă următoarele: dacă prin definiție, Cel Rău este total rău, adică nu deține nicio calitate, nici măcar calitatea existenței, atunci el nu există în realitate, ceea ce contrazice teologia Sfintei Scripturi, care afirmă cu prisosință existența lui. Dacă însă deține măcar calitatea de a exista, presupunând că toate celelalte proprietăți ale lui sunt imperfecte, adică proprietăți rele, atunci, diavolul nu este în întregime rău, deoarece are totuși ceva pozitiv, cel puțin acesta deține proprietatea existenței, care este totuși o proprietate pozitivă. Acest fapt însă ar contrazice definiția ființei lui. Termenul „Cel Rău” presupune o ființă care este în întregime rea. Prin implicație, dacă diavolul are cel puțin această proprietate pozitivă, atunci diavolul nu este în întregime „Rău”, ar trebui, prin urmare, să-l numim poate „Cel Aproximativ Rău”, ceea ce-l face, dacă nu preferabil, atunci clasificabil în categoria distinctă a ființelor aproximativ rele, o categorie în care se înscriu ființele care nu sunt rele în mod deplin, dar nici bune cu desăvârșire. Or asta poate schimba datele problemei. Iată termenii filosofului: „O ființă complet ne-bună, având și numai o perfecțiune, cea a existenței reale, nu ar fi complet ne-bună – nu ar fi ca cea cu adevărat ne-bună căreia i-ar lipsi și acea mică perfecțiune” (Kreeft, 2002, p. 57).

Aceste cuvinte sunt plasate de autor în discursul ipotetic al diavolului care încheie cu satisfacție inferența de mai sus spunând următoarele „[p]rin urmare, eu nu exist. Foarte inteligent întradevăr” (Kreeft, 2002, p. 57). Kreeft dorește să remarce prin acest paradox faptul că există, în creștinătate, tendința de a nega existența războiului spiritual. Negare care se datorează mai cu seamă admiterii relativismului: „Un al patrulea principiu al succesului nostru este să-i facem să acopere câmpul de luptă cu bannere de pace, să nege însăși existența războiului în care se află. Acest lucru decurge cu ușurință din succesul celui de-al treilea principiu: Marea Minciună a relativismului. Dacă filosofia ta îți spune că nu există absoluturi reale, atunci nu poate exista un război adevărat. Dacă respingi ideea că există vreun rău real împotriva căruia merită luptat și respingi orice bine real pentru care merită să lupți, atunci respingi ideea de luptă, ideea de război spiritual în sine. Ce avantaj grozav ne oferă acest lucru pe câmpul de luptă: majoritatea trupelor Inamicului nostru nici măcar nu știu că este un câmp de luptă” (Kreeft, 2002, p. 58). Desigur, continuă filosoful, până și supraestimarea puterilor întunecate ale Celui Rău funcționează deopotrivă deoarece acest fapt „activează frica și teroarea” (Kreeft, 2002, p. 58). 

În încheierea acestei prezentări ar fi utilă trecerea în revistă a principiilor pe care Împărăția Ostilă le valorizează în lupta împotriva bisericii, așa cum au fost acestea expuse epic de Kreeft: 1. conferirea puterii celor care-și spun creștini (Kreeft, 2002, p.52), întrucât atunci când aceștia au fost departe de mrejele ei și au fost persecutați de guverne atee au fost puternici și au crescut precum creștinii sub Mao Zedong sau cei din Polonia sub comunism, 2. Dividerea și împărțirea creștinilor în frății sau ramuri (Kreeft, 2002, p. 54) și separarea minții de inimă (Kreeft, 2002, p. 54), 3. „relativismul absolut”, 4. Negarea existenței luptei spirituale (Kreeft, 2002, p. 58), 5. „succesul spectacular al Satanei prin strategia sexuală în șapte trepte”. Acestea sunt următoarele: ignorarea iadului, corupția societății, distrugerea familiei, dizolvarea căsătoriei, eliminarea fidelității sexuale, înfăptuirea revoluției sexuale și transformarea mass-mediei într-o propagandă a întunericului (Kreeft, 2002, pp. 51-59).

 

Bibliografie:

1.     Kreeft, Peter. (2002). How to Win the Culture War, A Christian Battle Plan for a Society in Crisis. Illinois, Downers Grove: InterVarsity Press.  

Autor articol
Călin Taloș